| Relieful este predominant de platou si de campie. In vestul si nord-vestul tarii se intind Alpii Scandinavi care ating altitudinea maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m). Alte varfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m). Spre est muntii sunt marginiti de un podis, care coboara in trepte spre litoralul cu fiorduri al Marii Baltice, unde se afla Golful Botnic. In partea sudica a tarii se intind campii care inconjoara o mica regiune deluroasa, podisul Smaland (alt. 377 m) si campia valurita Skania, cu soluri fertile si peisaje asemanatoare Danemarcei invencinate. Exista foarte multe lacuri de origine tectono-glaciara, mai ales in campia central-sudica a tarii. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) si Mälaren (1140 km²). Zonele mlastinoase acopera peste 10% din suprafata tarii. |
| |
| Capitala Suediei, este situata de o parte si de alta a stramtorii Norrström, care leaga lacul Mälaren de Marea Baltica si pe cateva insule ale lacului Mälaren, legatura intre cartierele-insule facandu-se prin intermediul a nu mai putin de 50 de poduri. Lacul Mälaren a fost candva un golf al Marii Baltice care patrundea adanc in interiorul tarii. Miscarile de ridicare care au antrenat peninsula au inaltat pamanturile despartind apele golfului de cele ale Balticii, formand lacul Malaren. Intre lac si mare se formeaza un cordon litoral care nu mai permite accesul corabiilor spre interior si obliga crearea unui punct de tranzit pe uscat. Asa a aparut orasul Stockholm la zona de contact dintre mare si uscat cu un dublu rol: economic (asigurand tranzitul marfurilor pe continent) si strategic (constituind un obstacol in calea piratilor care urmareau si pradau corabiile negustoresti). Legatura lacului cu marea a fost refacuta artificial, necesitatea canalului Norrström fiind vitala. |
| |
| Reteaua hidrografica este reprezentata de numeroase rauri in general scurte (Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate si un potential hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) si de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni. O parte din lacuri si rauri sunt legate intre ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Göta, care traverseaza partea de sud a Suediei si face legatura intre lacuri si rauri pe o distanta de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm. Fluviile si raurile principale sunt: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne. Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan. |
| |
| Clima este mai aspra in regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, si mai blanda in partea sudica, unde influenta marina este puternica, iar precipitatiile depasesc 500 mm/an (temperat-maritima). Curentul din Golf, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprima Suediei un climat mai bland decat cel al altor regiuni situate tot in indepartatul nord. |
| |
| Stockholm, capitala tarii, se situeaza aproape la aceeasi latitudine ca si sudul Groenlandei, dar in iulie beneficiaza de o temperatura medie de +18° C. Iarna, temperatura medie se situeaza usor sub zero, iar caderile de zapada sunt moderate. Mai spre nord insa, Suedia are ierni lungi si friguroase. In iunie si iulie soarele nu apune niciodata. |
| |
| Jumatate din suprafata tarii este acoperita de paduri (mesteacan, pin, molid). Mai putin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovaz, cartofi, secara, sfecla de zahar, grau). In partea nordica si centrala a tarii exista paduri de conifere, in sud paduri amestecate, iar in extremitatea sudica padure de fag si stejar. In zonele muntoase inalte se dezvolta vegetatia de tundra montanaa. In fauna se remarca ursul (protejat de lege), elanul, nevastuica, hermelina, pasarile de apa. Exista 16 parcuri naturale si 753 de rezervatii de stat si alte rezervatii care protejeaza flora tipica de tundra sau taiga, fauna polara sau de padure temperata. |
| |
| O specialitate culinara suedeza este kåldolmar, asemanatoare cu sarmalele romanesti, din carne de porc si frunze de varza. Mancare tipica pentru zona est mediteraneana, sarmalele au fost aduse in Suedia in secolul XVIII de catre armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani in exil pe teritoriul Moldovei de astazi (orasul Tighina). Pentru prima oara au fost mentionate intr-o carte de bucate scrisa de Cajsa Warg in 1755. Atunci erau inca facute cu foi de vita, care au fost repede inlocuite cu foi de varza, acestea fiind mult mai usor de gasit in Scandinavia. |
|
