| Sacel este ultima localitate de pe Valea Izei in amonte, si de aici se face trecerea spre Valea Viseului peste pasul din Dealul Moiseiului (spre Nord-Est) si spre Transilvania (mai precis Nasaud, spre Sud) prin pasul Dealul Stefanitei, care desparte Muntii Rodnei (la Est) de Muntii Tiblesului (la Vest). |
| |
| |
| Obiective turistice |
| |
| Rezervatia mixta "Pestera si Izbucul Izvorul Albastru al Izei" (100 ha). |
| |
| Atelierul si cuptorul olarului Burnar Tanase (fiul renumitului mester olar Tanase Cocean), ultimul mester care lucreaza ceramica de Sacel, pe ulita Valea Bistritei. |
| |
| Mori taranesti de apa (unele in conservare). |
| |
| Confectionari masti populare, mesterul Vasile Susca, peste "Puntea Miresei" mai sus de centru. |
| |
| Sculptura in lemn, mesterul popular Grigore Tulean, pe Valea Carelor. |
| |
| |
| Ceramica de Sacel |
| |
| Ceramica de Sacel este unul din cele mai marcante, si in acelasi timp mai arhaice tipuri de ceramica traditionala din spatiul romanesc. |
| |
| Este singurul centru din tara in care vasele rosii nesmaltuite se lustruiesc cu piatra, avand corespondenta numai in ceramica neagra din nordul Moldovei. |
| |
| Ceramica de Sacel este arsa din lutul rosu, de foarte buna calitate, scos de la o mare adancime, din puturi de 10-15 m adancime. |
| |
| Forma vaselor, elementele decorative si tehnicile de lucru sint similare ceramicii dacice. Insa cuptorul in care ceramica se arde, datind din anii 1700, se leaga de tipul cuptoarelor romane. |
| |
| Ceramica de Sacel s-a produs intr-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru mosi, strecuratori, tigaite cu trei picioare, oale la galuste, blide, fideaua. Acestea erau lustruite cu piatra efectul decorativ fiind dat de vargile in zig-zag si liniile valurite, de culoare bruna obtinuta prin pisarea unui anume fel de piatra, si pictate cu pensula. |
| |
| Acest tip de ceramica se facea pina pe la jumatatea secolului XX in mai multe centre de pe Valea Izei, iar Sacelul avea nu mai putin de 9 olari. Acum mai este o singura familie care continua aceasta traditie. |
| |
| In anii 1970 patrunderea produselor industriale parea sa dea o lovitura finala si acestui ultim punct de rezistenta. Producerea oalelor de lut fiind anevoioasa si costisitoare a fost abandonata, dar dupa cativa ani reluata la insistentele specialistilor etnografi, dar si stimulata de interesul in crestere al vizitatorilor pentru obiectele traditionale. |
| |
| Lutul rosu de foate buna calitate, care sa asigure inchiderea porilor fara smaltuire este tot mai greu de gasit si la adancime tot mai mare. Acest lucru micsoreaza si mai mult producerea acestui tip de ceramica, si asa limitata de posibilitatile unui singur olar de o trece prin toate etapele. |
| |
| Chiar daca multe din vasele de Sacel produse acum ajung in posesia turistilor sau colectionarilor, ele sint inca mult folosite de taranii maramureseni deoarece isi pastreaza calitatile care le-au facut cunoscute: robustetea si rezistenta la caldura, putand fi puse direct pe plita sobei sau, cum este tigaita cu trei picioare, chiar pe jar. |
| |
|
| |
