| Regiunile rasaritene ale Zimbabwe fac parte in sec. 12?17 din statul Monomotapi (sau Zimbabwe dupa numele monumentalei capitale a acestui stat in sec. 14?15), nimicit de populatia barotse. Intre 1891 si 1923 teritoriul este administrat de Compania Britanica a Africii de Sud fondata de Cecil Rhodes, si primeste numele de Rhodesia de Sud. In 1923, Rhodesia de Sud devine colonie a Coroanei britanice cu o larga autonomie interna, limitata insa numai la populatia alba. Un mare numar de fermieri albi se stabilesc dupa 1900, numarul lor ridicandu-se, in 1965, la 250.000 (1/10 din populatia tarii). Intre 1953 si 1963 face parte, impreun? cu Rhodesia de Nord (Zambia) si Nyassaland (Malawi), din Federatia Rhodesia?Nyassaland. Dupa destramarea Federatiei (31 decembrie 1963), guvernul rasist condus de Jan Douglas Smith (1964?1979), sprijinit de Frontul Rhodesian ? partidul minoritatii albe ?, proclama, la 11 noiembrie 1965, in mod unilateral, independenta tarii si pune bazele unui regim asemanator cu cel de apartheid din Africa de Sud. Jan Smith, sustinut de Africa de Sud, proclama, la 2 martie 1970, Republica Rhodesia, iar la 1 iunie1979, Republica Zimbabwe-Rhodesia. Marea Britanie, ONU, OUA nu recunosc aceasta independenta si adopta, in 1966 si 1968, sanctiuni economice impotriva Rhodesiei de Sud. In 1962 ia fiinta Uniunea Poporului African Zimbabwe (ZAPU), condusa de Joshua Nkomo, din care se desprinde, un an mai tarziu, Uniunea Nationala Africana Zimbabwe (ZANU), in frunte cu Robert Mugabe. Ambele miscari vor declansa, in l967, operatiuni de gherila impotriva regimului de la Salisbury. ZAPU, recrutata din etnia ndebele si sprijinita de Moscova, isi va stabili, din 1975, bazele in Mozambic, ZANU, sustinuta de populatia shona, va beneficia de alianta Beijingului si va opera dinZambia, dovedindu-se mai dinamica. Conferinta tripartita de la Londra (Marea Britanie), Frontul Patriotic ? aliant? ZANU?ZAPU ? si autoritatile de la Salisbury) se incheie, la 21 decembrie 1979, cu un acord care prevede reglementarea unui conflict care, in 14 ani, a provocat zeci de mii de victime. Incetarea focului, supravegheata de forte ale Commonwealth-ului (28 decembrie 1979), este urmata de alegeri castigate de ZANU ? F.P. (febr. 1980) si de proclamarea, la 18 apr. 1980, a independentei, sub numele de Republica Zimbabwe ? Robert Mugabe este prim-ministru (1980?87), apoi, dupa instituirea sistemului prezidential in 1987, sef al noulul stat (reales in 1990 si 1996). Dupa repetate frictiuni si conflicte, in 1987 are loc unificarea celor doua partide, ZAPU si ZANU, constituindu-se ZANU ? Frontul Patriotic. In 1991, referirile la marxism-leninism din Constitutia tarii sunt abandonate. In pofida criticilor internationale, R. Mugabe isi mentine stilul autoritar de guvernare. Dupa 1995, economia da semne de stagnare, ceea ce duce la sporirea tensiunilor sociale din tara. In 1998, presedintele Mugabe reia proiectele de reforma agrara (5 000 de mari ferme apartinand exclusiv populatiei albe detin 1/3 din suprafata agricola a tarii). In octombrie 1998, forte armate zimbabwiene intervin in razboiul civil din RD Congo, sprijinindu-l pe dictatorul Laurent-D?sir? Kabila. Pe fundalul erodarii prestigiului prezidential si al deteriorarii situatiei economice (cca. 50% din populatie este afectata de somaj), R. Mugabe lanseaza, la inceputul anului 2000, o ofensiva de ocupare a fermelor aflate in stapanirea albilor de catre veterani al razboiului de independenta. In alegerile legislative din iunie 2000, partidul presedintelui, ZANU ? FP, obtine 62 din cele 120 de locuri eligibile ale Parlamentului, iar Miscarea pentru o Schimbare Democratica, de opozotie ? 57 de mandate; potrivit Constitutiei, presedintele mai desemneaza direct alti 30 de deputati. |
| |
|
|
