| Locuit in Antichitate de triburile ilire si celtice, teritoriul Sloveniei devine, in secolul II-I iH, provincie a Imperiului Roman, ramanand dupa 395 d.Hr intre Hotarele Imperiului Roman de Apus. In secolele VI-VII se stabilesc aici triburile slovenilor, apartinand slavilor meridionali. In secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). |
| |
| Se crede ca triburile slave, stramosii slovenilor de astazi, s-au asezat in zona in secolul al 6-lea. Ducatul slav al Carantaniei, primul stat proto-sloven si primul stat slav stabil, s-a format in secolul al 7-lea. In 745, Carantania si-a pierdut independenta in fata Imperiului franc. Numerosi slavi s-au convertit la crestinism. |
| |
| In secolele VIII-X este adoptat crestinismul (catolicismul), slovenii stabiliti in extremitatea nord-vestica a lumii slave meridionale, ducandu-si existenta intr-un spatiu cultural-politic german. Comitatele si ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (?tajertska - 1280), Karinthia (Koro?ka - 1383), Kraina (Kranjska - 1335), Triest (Trst - 1383), G?rz (Gorica - 1500), cunoscand, in secolele XV-XVII o puternica colonizare germana. |
| |
| Manuscrisele Freising, cele mai vechi documente scrise intr-un dialect sloven si primele documente slave in alfabetul latin dateaza din jurul anului 1000. In timpul secolului al 14-lea, cele mai multe dintre regiunile Sloveniei au fost ocupate de Habsburgi, devenind apoi o parte a Imperiului austro-ungar. |
| |
| Dupa o efemera includere in Provincia Ilire, sub controlul lui Napoleon I (1809-1813), Slovenia reintra sub stapanirea Austriei, statut mentinut si dupa instituirea dualismului austro-ungar din 1867. Miscarea de emancipare nationala, dezvoltata in secolul XIX, impune, dupa prabusirea Imperiului Austro-Ungar, la sfarsitul primului razboi mondial, aderarea la 1.12.1918, la Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Etnici sloveni traiesc dupa 1918 si in Italia (Triest) si Austria (Steiermark si K?rnten). |
| |
| Dupa prabusirea Austro-Ungariei in 1918, slovenii au format Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor, denumit ulterior (1929) Regatul Iugoslavia. Dupa refacerea Iugoslaviei la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Slovenia a devenit o parte a Republicii Socialiste Federale Iugoslavia, declarata oficial pe 29 noiembrie 1945. |
| |
| Potrivit Constitutiei Republicii Populare Federative Iugoslavia din 31.1.1946, Slovenia devine una dintre cele 6 republici care alcatuiesc statul federal postbelic (din 1963, RSFI). In urma unui arbitraj al ONU din 1954, portul Triest este atribuit definitiv Italiei, iar regiunea Istria invecinata, cu portul Rijeka (in Italiana Fiume), cu populatie majoritara slovena, revine Iugoslaviei si, implicit, Sloveniei. |
| |
| Cea mai indistrualizata si dezvoltata republica a federatiei Iugoslave, totodata cea mai omogena etnic, Slovenia se desprinde si mai lin din statul federal si depaseste fara convulsii sociale si economice momentul destramarii Iugoslaviei. In conditiile crizei pe care o traverseaza Iugoslavia la sfarsitul deceniului 9, Slovenia si Croatia se pronunta pentru restructurarea radicala a federatiei, apoi pentru independenta, Slovenia fiind prima care introduce, in ianuarie 1989, la apelativul "socialist" din titulatura oficiala a republicii. In urma referendumului din 23.12.1990, cand 95% dintre votanti se pronunta pentru suveranitate, Slovenia isi proclama, la 25.6.1991 independenta si obtine dupa o serie de ciocniri armate retragerea tuturor unitatilor armatei federale iugoslave pana la 26.10.1991. La 15.1.1992 independenta Sloveniei este recunoscuta de statele UE, la 22.5.1992 este admisa la ONU si la 14.5.1993 in Consiliul Europei. Milan Kucan, presedinte din 1990/92 este reales, in 1997 pentru un nou mandat de 5 ani ca sef al statului. |
| |
|
| |
|
