| Istoria Liberiei ca o entitate politica de sine statatoare incepe cu sosirea negrilor americani, care vor fi cunoscuti ca americano-liberieni. Sub egida "Societatii Colonizatoare Americane", ei au pus bazele unei colonii in vestul africii la 1822. Totusi, identitatea majoritatii liberienilor de astazi isi are radacinile in diverse grupuri indigene de pe actualul teritoriu al Liberiei de astazi. |
| |
| La 26 iulie 1847, americano-liberienii isi declara independenta intr-un stat numit "Republica Liberia". Ei vedeau Africa, continentul de pe care fusesera stramutati cu ani in urma, ca un "Pamant al Fagaduintei", chiar daca nu intentionau sa se reintegreze in societatea africana. Americano-liberienii s-au considerat americani si au fost tratati ca atare de catre indigeni. Deasemenea, au fost recunoscuti ca americani de catre autoritatile coloniale britanice din tara vecina, Sierra Leone. Simbolurile statului liberian (deviza, stema si drapelul) reflecta identitatea americana precum si experienta de imigranti a liberienilor. In viziunea americano-liberienilor, noii-veniti vor coexista cu indigenii, care in cele din urma vor fi asimilati, in cadrul statului puternic ce avea sa se construiasca. |
| |
| Infiintarea statului liberian s-a desfasurat nu fara sacrificii, si cu multe ajutoare filantropice din Statele Unite ale Americii. Guvernul si sistemul politic liberian a fost modelat dupa acelea ale Statelor Unite ale Americii. Sistemul politic liberian a fost intotdeauna democratic in structura, chiar daca au existat momente in care democratia a lipsit prin substanta. Dupa 1877, Partidul True Whig a monopolizat puterea politica in aceasta tara. Guvernele liberiene din acea perioada au fost confruntate cu o serie de problema legate de suvernitatea tarii, in contextul in care puterile coloniale vecine, Marea Britanie (pe atunci Imperiul Britanic) si Franta exercitau presiuni crescande asupra puterii de la Monrovia. Totusi, Liberia nu si-a pierdut suveranitatea, ci doar posibilitatea de a anexa noi teritorii din jurul frontierelor cu metropolele mai sus mentionate. Mai multe embargouri asupra economiei, precum si imposibilitatea achitarii datoriilor externe au incercat cu greu economia liberiana de la sfarsitul secolului XIX. |
| |
| De-a lungul acestui tumultuos secol XX, au existat doua evenimente care au schimbat imaginea Liberiei in mod semnificativ, in ceea ce priveste politica ei nationalista, considerata de unii drept izolationista: primul dintre ele a fost venirea in tara a unei companii agricole americane (Firestone), in 1926, care a fost primul pas catre modernizarea economiei Liberiei. Al doilea a fost ajutorul tehnic si economic al Statelor Unite catre Liberia de-a lungul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care a adus mari schimbari sociale printre liberieni. |
| |
| In 1944, presedintele liberian William Tubman a introdus Politica Unificarii, care avea ca scop integrarea africanilor indigeni in viata politica liberiana. Scopul Politicii Portilor Deschise, pe care Tubman a lansat-o in discursul sau de inaugurare era aducerea in Liberia a mari investitii straine, care sa relanseze economia liberiana. La acel moment, Liberia era relativ dezvoltata, fata de celelalte state vest-africane. Atat sub guvernarea lui Tubman, cat si sub cea a lui William Tolbert, succesorul sau, nemultumirile fata de elita americano-liberiana conducatoare au crescut. |
| |
| La 12 aprilie 1980, o lovitura de stat militara condusa de sergentul Samuel Kanyon Doe a avut succes, inlaturandu-i pe americano-liberieni de la putere. S.K. Doe a condus o grupare de militari nemultumiti de situatia indigenilor africani, superior numeric americano-liberienilor, astfel, ei l-au asasinat pe William Tolbert chiar in casa sa. Doe si acolitii sai au pus stapanire pe guvern, incheiind ceea ce ei au numit ?Prima Republica?. Astfel, dupa 133 de ani de guvernare americano-liberiana, acestia au fost inlaturati de catre indigeni. |
| |
| Totusi, Doe a strans legaturile cu Statele Unite ale Americii, scotandu-i definitiv din tara sa pe spionii sovietici, si acordand organismelor americane dreptul de a se folosi de teritoriul si porturile liberiene cum vor considera de cuviinta, sau chiar pentru spionarea Libiei. |
| |
| In ceea ce priveste politica interna, Doe a dus o politica de conducere autoritara, interzicand ziarele si partidele de opozitie si fraudand alegerile. |
| |
| La sfarsitul lui 1989, a inceput un razboi civil, iar in septembrie 1990, Doe a fost asasinat de catre fortele liderului Yormie Johnson, si membrii tribului Gio. Razboiul s-a incheiat in 1996, iar beligerantul Charles Taylor a fost ales in 1997 presedinte, dar conducerea sa autocrata si ineficienta a dus la o noua rebeliune in 1999. Este estimat ca, in perioada 1999-2003 au murit mai mult de 200.000 de oameni din cauza acestui razboi. El s-a intensificat la mijlocul anului 2003, cand fronturile s-au apropiat de capitala Monrovia. Presiunile interne si internationale (provenind in special din partea Statelor Unite ale Americii) l-au determinat pe Charles Taylor sa demisioneze si sa se refugieze in Nigeria. |
| |
|
| |
|
