| Islanda a fost colonizata in secolole IX si Secolul X de scandinavi, celti, irlandezi si scotieni. |
| |
| Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor), scrisa in 1122-1133 pretinde ca norvegianul Ingólfur Arnarson a fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, in Reykjavík, in anul 870. Familiile au fost insotite de servitori si sclavi, o parte din ei fiind Celti sau Picti din Scotia si Irlanda (cunoscuti de catre nordici si drept Oamenii din Vest - Norse). Conform anumitor scrieri literare, Calugarii Irlandezi ar fi trait in Islanda inainte de asezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nici o dovada arheologica. Erik cel Rosu, sau Eirikur Þorvaldson, a fost exilat pentru crima in 980, si a inceput explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima asezare in Groenlanda, in jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul in America in cele din urma, in jurul anului 1000. Cu toate ca se spune ca a fost deviat de la ruta stabilita, mult mai probabil este ca era in cautarea teritoriului indicat (decoperit) de Bjarni Herjólfsson cu cativa ani mai devreme. Se considera ca el a intemeiat o colonie la L'Anse aux Meadows in Newfoundland, care a supravietuit doar timp de un an. Alte doua tentative de colonizare intreprinse de catre fratele sau s-au finalizat cu esec. |
| |
| Islandezii sunt foarte mandri de parlamentul lor, care este, de altfel, primul din lume. Acest parlament, pe care l-au numit Althing, a fost infiintat in anul 930. |
| |
| Islanda a ramas independenta timp de 300 de ani, dupa care a intrat succesiv sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei. |
| |
| Islanda a redevenit independenta in 1944, dupa ce Regatul Islandei, in uniune personala cu Danemarca, a devenit republica. (vezi Althingul Islandez). |
