| Tinutul actual al Georgiei a fost populat inca din paleoliticul mediu. In secolul al VI-lea i.Hr. a luat fiinta statul georgian de vest, Colchis, in secolul al IV-lea i.Hr. cel de est, Iberia. Cele doua regate georgiene din antichitatea tarzie, Iberia in estul tarii si Egrisi in vest, au fost printre primele state din lume care au adoptat crestinismul (in 337 AD si respectiv 523 AD). Iberia a devenit curand dupa aceea o parte a Imperiului Persan. Egrisi a fost de multe ori un teatru de razboi pentru doua imperii rivale: Persia si Imperiul Bizantin, fiecare dintre ele reusind sa cucereasca vestul Georgiei de cateva ori. Ca rezultat, aceste doua regate au fost dezintegrate in mai multe principate feudale in epoca feudala timpurie. A fost usor pentru arabi sa ocupe Georgia in secolul al VII-lea. Principatele razvratite au fost eliberate si apoi unite in Regatul Georgia la inceputul secolului al XI-lea. Incepand cu secolul al XII-lea, autoritatea acestui regat se extindea asupra intregului Caucaz de sud, in partea nord-estica si aproape pe toata coasta de nord a Turciei de azi, si de asemenea in cateva districte din Persia. Perioada de inflorire a regatului a fost curmata de invazia mongola din secolul XIV. Dupa o indelungata perioada de cuceriri otomane si lupte impotriva turcilor, regatul est-georgian al Kartliei-Kahetiei va accepta, in anul 1783, protectia Rusiei. Rusia va ocupa treptat, de-a lungul secolului al XIX-lea, toate provinciile georgiene. Dupa o scurta perioada de independenta dupa Revolutia din Octombrie, Georgia va fi anexata in 1921 de Uniunea Sovietica si-si va recastiga independenta in anul 1991. |
| |
| Georgienii formeaza unul din cele mai vechi popoare ale lumii. Acest popor a luat fiinta din trei asociatii tribale: kartlii, megrel-chanii (lazii) si svanii. Primele organizatii statale de pe teritoriul Georgiei de azi au fost Colchis si Iberia, care au pus bazele unei insemnate civilizatii. Istoria acestei civilizatii, ajunsa la apogeul sau in secolele XII si XIII, este marcata de numeroase invazii si cuceriri ale imperiilor vecine Caucazilor de-a lungul timpului. In pofida acestor vitregii, poporul georgian si-a pastrat identitatea nationala si culturala. |
| |
| Georgienii isi spun Kartvelebi, isi numesc tara Sakartvelo (Tara kartvelilor), iar limba Kartuli. Aceste nume sunt derivate din numele unui zeu pagan numit Kartlos, despre care se spune ca este tatal tuturor georgienilor. Numele Georgia, folosit in toata Europa, este derivat din persana Gurji, via Jurj din araba. Deoarece scrierea a fost influentata de greaca prin radacina georg- (e-, indicand lucrarea pamantului), cuvantul a fost presupus gresit ca avand ca origine cognomele Gheorghe (sfantul patron al tarii). |
| |
| Numele antic prin care erau denumiti locuitorii din estul Georgiei era Iberiani, de la numele regatului caucazian Iberia ? aceasta a produs confuzie printre geografii antici care aplicau acest nume doar locuitorilor din peninsula Iberica (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar si Oliven?a). |
| |
| Gurj, numele persan al georgienilor, este de asemenea sursa pentru turcescul g?rc? (pronuntat "g?rdj?") si rusescul gruzin. Numele tarii este Gurjestan in persana, G?rc?stan in turca, si Gruzija in rusa. Numele persan este probabil inrudit cu cuvintele armenesti care desemnau georgienii si Georgia, respectiv vir si Vrastan. (Sunt alte cazuri in care prefixul persan gu- este derivat din mai vechiul wi- ori wa-). Astfel, atat cuvantul persan cat si cel armean par sa fie inrudite cu numele Iberia, cu pierderea lui -i- initial si substituirea lui w sau v cu b in Iberia. |
| |
| De asemenea, dupa toate probabilitatile, exista o legatura etimologica dintre numele Iberia si provincia istorica a Georgiei numita Imereti. |
| |
| Preistoria |
| |
| Primele marturii ale unor populatii pe teritoriul actual al Georgiei dateaza din paleolitiicul mijlociu. Incepand cu chalcoliticul, aceste populatii s-au remarcat prin prelucrarea metalelor. Se disting pentru acea perioada: cultura Odischi, grupele Sioni si Maikopi (in vest); cultura Sulaveri, grupul Sioni (in est), cu statiunile reprezentative Sulaveri Gora si Chramis Didi Gora. |
| |
| In epoca bronzului timpuriu se produc schimbari in structura sociala, dovedite de inmormant?rile tumulare de tip Martqopi si Bedeni ale culturii Kura-Araxes, de vestigiile de asezari fortificate si de dezvoltarea metalurgiei. O asezare fortificata cu doua necropole in preajma a fost descoperita in Kvazchelebi, tumuli cu manta din piatra sau pamant, in ale caror camere funerare s-au gasit inventare care reflecta statutul social al defunctilor, la Martqopi si Bedeni. |
| |
| Pe la mijlocul mileniului al II-lea i.Hr., in epoca mijlocie a bronzului, populatiile existente pe teritoriul Georgiei s-au organizat in asociatii tribale cu o structura pregnant ierarhizata, in cadrul carora s-au dezvoltat in mod deosebit agricultura, tehnologiile metalurgice si olaritul. Vasele din aur si argint, podoabele si numeroasele obiecte de lut descoperite in regiunea muntoasa Trialeti din centrul tarii dau dovada de un nivel inalt de civilizatie. Aceste marturii sunt atribuite generic "culturii Trialeti", care poate fi caracterizata mai ales prin dimensiunile impresionante si structura tumulilor. In unele morminte au fost gasite pe langa piese de port si care de lemn cu patru roti. |
| |
| Antichitatea. Regatele vechi ale Colchidei si Iberiei. |
| |
| In secolul al XIII-lea i.Hr. a fost intemeiat primul regat pe teritoriul actual al Georgiei, Diaochi, prin uniunea mai multor triburi kartvelice. Acesta a fost, se pare, unul din cele mai puternice organizatii statale de pe tarmurile Marii Negre si a dainuit pana la mijlocul secolului al VIII-lea i.Hr., cand a fost inlocuit de statul Colchis, a carui existenta este mentionata pentru perioada dintre secolele IX si VIII i.Hr. de izvoare urartiene, prin denumirile de "Kolcha" sau "Kulcha". Acest regat din vestul Georgiei a dainuit pana in secolele II-I i.Hr., cand regiunea a devenit o parte statului roman, strabatuta de limesul caucazian. In perioada sa tarzie, regatul a batut monede proprii din argint, asa-numitii tetrii. |
| |
| Mitologia popoarelor din Colchis era influentata de miturile sumerian-babiloniene. Legenda lui Prometeu, tinut captiv de Zeus in muntii Caucazi, are partial, se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Si legenda argonautilor releva interesul deosebit al elenilor pentru bogatiile Colchidei. Lana de Aur cautata de argonauti apartinea regelui legendar Aeetes din Colchis, fiul lui Helios si tatal fatidicei Medeea. Legenda pomeneste un rau Fazis pe meleagurile Colchidei, identificat cu raul Rioni, si orasul Eea drept capitala a regatului. Colonistii greci au aparut in Colchis in decursul secolelor VII si VI i.Hr., fondand polis-urile Dioscuridas (azi Sukhami), Fazis (azi Poti) si Pityus. |
| |
| In regiunile de est, sud si partial in zona de vest a Georgiei se extinde incepand cu secolul al IV-lea i.Hr. regatul Kartli, numit in izvoarele antice si bizantine Iberia sau Iveria, cu capitala la Mtsjeta, despartit de Colchis de lantul muntos Lichi. Arealul acestei culturi cuprindea estul Georgiei de azi, parti din Daghestan si din Albania Caucaziana (teritoriul actual al Azerbaidjanului). Intemeietorul mitic al regatului se numea Parnavaz. Acestui rege ii este atribuita prin legenda nascocirea alfabetului georgian si adoptarea dialectului kartlic ca limba oficiala a regatului. Iberia a avut, ca si Colchis, relatii stranse cu Grecia, Partia si cu Imperiul Ahmenid, fata de care amandoua regatele se aflau in raporturi de vasalitate. In Muntii Caucaz se exploata aurul, argintul, cuprul si fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca fauritori de arme. |
| |
| Dupa cucerirea Persiei de catre Alexandru Macedon, in anul 333 i.Hr., regatul Colchisului si cel al Iberiei au devenit independente. In timpul razboaielor dintre diadohi, care au urmat stapanirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura dupa scurt timp stapanirea pontica si a unificat toate tinuturile georgiene in afara Colchidei sub stapanirea sa. |
| |
| Antichitatea tarzie |
| |
| In razboaiele mitridatice, Colchisul a fost ca provincie, Iberia ca vasal al Pontului antrenata in lupta impotriva Romei. Intre anii 65 si 64 i.Hr. statele georgiene au fost cucerite de generalul Pompei. Colchisul a devenit astfel provincie romana, Iberia protectorat al Romei. |
| |
| Statul Colchis a inceput sa se destrame in decursul secolului al II-lea i.Hr. Pe teritoriul sau se formara treptat cinci regate, drintre care Lazica (Egrisi in georgiana), intemeiat de lazii care veneau din sudestul Georgiei, era cel mai puternic si se intindea pana in zona Caucazului de Nord. La sud de Lazica se aflau regatele heniochilor si al macronilor, la nordul sau statele apasgilor si apsililor. Statul apasgilor a devenit mai tarziu Abhazia. |
| |
| Regatul Iberiei a devenit foarte puternic intre secolele I si III d.Hr., intinzandu-se spre sud si ocupand tinuturi de pe teritoriul de azi al Armeniei. Aceasta perioada este caracterizata de o exercitare puternica a influentei romane, sub imparatii Vespasian si Hadrian. Despre un rege al Iberiei, Parsman al II-lea, se stie ca a facut o vizita la Roma in timpul imparatului Antoninus Pius (138-161). Lui Parsman i s-a permis atunci sa oficieze sacrificii pe colina capitolina, dupa plecare i s-a inaltat intr-unul din templele Romei o statuie ecvestra. Dupa ascensiunea Imperiului Sasanid, regiunile estgeorgiene au fost cedate de romani prin pacea de la Nisibis din 298 Persiei, in schimbul unor tinuturi din nordul Mesopotamiei. In decursul secolului al IV-lea, linia dinastica partica-arsachida a fost inlocuita in Iberia de chorosvizii de origine persana. |
| |
| Crestinismul a patruns in Georgia de vest mai ales prin misionarea apostolului Andrei. Iberia s-a numarat printre primele tari din lume care au adoptat crestinismul ca religie de stat, in anul 337, sub domnia lui Mirian al III-lea. Legenda spune ca regele Mirian a trecut la crestinism datorita sfintei Nino. Colchida de sudvest a ajuns crestina la 17 ianuarie 395, cand a devenit provincie a Imperiului Roman de Est. Raspandirea crestinismului a fost favorizata de domnitori si de aristocratia georgiana, deoarece noua religie constituia o bariera impotriva influentei iraniene, care tindea sa impuna zoroastrismul. Iberia devenise inca din secolul al III-lea vasala a Imperiului Sasanid si adoptase de timpuriu, datorita acestui raport de dependenta, structurile tipice feudalismului. Regatul isi va schimba des apartenenta politica in decursul evului mediu timpuriu, pentru a-si mentine integritatea statala. |
| |
| Un punct marcant in istoria conflictelor dintre regatele georgiene si Iran il constituie revolta georgiano-armeana condusa de regele iberic Vahtang I. Gorgasali (446?-522?), intemeietorul noii capitale de la Tbilisi, impotriva Persiei in 482. Gorgasali statea in fruntea unei Iberii puternice, care cucerise si regatele vestgeorgiene Lazica si Abhazia. Pentru a-si consolida pozitia, regele impusese autocefalia bisericii georgiene, incheiase o alianta cu regatul Armeniei si se casatorise cu Elena, o printesa bizantina. Cu toate acestea, imparatul bizantin Zeno I nu a sarit in ajutorul Iberiei, care a fost infranta in 483 si devastata de persani. Dupa o scurta perioada de exil in Lazica, Gorgasali incheie pace cu persanii si fu reintronat in 485. Dupa refuzul temerarului principe de a participa la o incursiune impotriva Bizantului, Iberia fu din nou atacata de saranizi, sub comanda sahului Kavad. Desi armatele persane erau de trei ori mai numeroase decat cele iberice, georgienii reusira sa-si apere timp de patru zile cu eroism granita, intr-o batalie care-l costa pe Gorgasali viata./font> |
| |
| Epoca feudala |
| |
| Iberia deveni astfel in secolul al VI-lea provincie persana, in timp ce Lazica cazuse sub stapanirea Imperiului Bizantin. Deoarece persanii erau angajati in conflictul cu Imperiul Bizantin, iberienii reusira sa creeze mici principate independente, care se aflau intr-o stare permanenta de razboi. In secolul al VII-lea, georgienii trebuira sa faca fata si invaziilor arabe. Arabii patrunsesera in anul 642 pentru prima oara in tinuturile estgeorgiene, fara a le putea cuceri decat dupa o indelungata perioada de razboaie, care au faramitat Lazica si Iberia. Unele state mici precum regatul Kartli si principatul Kahetia, condus de un principe cu titlul de corepiscopos, in centrul tatii, Heretia in est sau Egrisi-Abhazia in sudvest si-au putut totusi impune independenta pana in secolul al X-lea. Arabii au intemeiat in secolul al VII-lea emiratul Tbilisi in centrul tarii, care dainui pana in 1122. In aceasta perioada s-a dezvoltat in Georgia viticultura si in general agricultura, aceasta din urma si datorita introducerii unui nou tip de plug georgian. Orasele mari erau in acea perioada Tbilisi, Kutaisi, Uplistsikhe, Artanui, Telavi, Akhalkalaki, Dmanisi si Oltisi.
Sud-vestul Georgiei, in care luase fiinta Tao-Klardjetitia, ramase in acest timp protectorat bizantin. In principatele georgiene se ridicase un nou neam princiar, cel al Bagratizilor. Cu consimtamantul Constantinopolului, ei au inceput sa poarte in protectoratul Tao titlul de curopalat. La sfarsitul secolului al X-lea, principele din Tao, Curopalatul David al III-lea, initie unificarea statelor georgiene ocupand in anul 976 regatul Kartli pentru fiul sau adoptiv, Bagrat al III-lea. Acest tanar principe, ruda cu David, a urcat apoi dupa trei ani si pe tronul regatului Egrisi-Abhazia,, dupa moartea unchiului sau din linie materna, Teodosiu cel Orb. Incepand cu anul 1001, el domni si peste Tao-Klarjetitia (Curopalatinatul Iveriei pentru bizantini) ca urmas al lui David. Intre anii 1008 si 1010, Bagrat anexa Kahetia si Heretia, devenind astfel primul monarh al Georgiei unite, numita Sakartvelo, cu capitala la Kutaisi.
Noua monarhie trebui sa faca fata in al saptelea deceniu al secolului XI invaziilor turcilor selgiucizi, care dupa victoria din 1071 asupra Imperiului Bizantin la Manzikert au ocupat Armenia si Anatolia. In 1081 erau deja ocupate si devastate de selgiuci Mesopotamia, Siria si o mare parte a Georgiei. Doar regiunile de munte ale Abhaziei, Svanetiei si Raciei au ramas libere si au servit ca refugiu populatiei din regiunile cucerite, in care invadatorii ajunsesera sa formeze majoritatea. David al IV-lea (1073 ? 1125), noul rege al Georgiei care urca in 1089 pe tron, la 16 ani, se vazu confruntat cu o situatie extrem de dificila. Chiar si in zonele libere existau nelinisti, provocate de nobilimea nemultumita de starea economica si politica precara, intregul popor georgian era pe cale de disparitie. El reusi intai sa-si elimine oponentii din interior, apoi intreprinse incursiuni impotriva segiucilor care-i asigurara controlul asupra regiunii Kartli. In cursul acestor operatiuni reusi sa-si reformeze ostirea, instruindu-o el insusi si impunandu-i o disciplina severa. Actiunile lui pentru reintregirea tarii au fost favorizate de lupta pentru putere care izbucnise in Imperiul Selgiucid dupa uciderea vizirului Nizam al-Mulk de catre secta asasinilor si moartea sultanului Malik-Sah in 1092. Selgiucizii erau slabiti pe deasupra si de conflictul cu fortele cruciate. Astfel, in anul 1099 David a ajuns sa nu mai plateasca tributuri selgiucizilor, dupa eliberarea tuturor tinuturilor gerogiene in afara emiratului Tbilisi si a Heretiei. In 1103 el reorganiza biserica, legand-o de stapanirea sa prin instituirea unui logofat domnesc (Mtsihnobart Ukhutsesi) in rangul de catholicos (arhiepiscop). In campania din 1103?1105, armata georgiana recuceri Heretia si facu raiduri incununate de succes pe teritoriul Sirvanului, care se afla inca sub dominatia selgiucida. Intre 1110 si 1118 au fost cucerite Lori, Samsvilde, Rustavi si alte fortarete din Kartlia inferioara si Tasiri, inconjurand astfel din toate partile enclava devenita selgiuca de la Tbilisi. |
| |
| Domnitor peste intinse tinuturi nepopulate, regele David chema in 1118-1119 razboinici turcici kipchaci din nordul Caucazului sa se stabileasca cu familiile lor in Georgia. Acest remarcabil rege a populat si Kartli cu alanii veniti din nordul Caucazului, din Alania (Osetia de azi) care era din 1120 vasala Georgiei. Ostirile regale includeau mercenari rusi din Kiev si occidentali recrutati din randurile cruciatilor, numiti in Georgia "franci", desi proveneau din diverse parti ale Europei. |
| |
| In 1121, sultanul selgiuc Mahmud declara Georgiei Jihadul si trimise o armata numeroasa sub conducerea generalului Al-Ghazee impotriva lui David, care fu insa invinsa de acesta in batalia de la Didgori. Un an mai tarziu el cuceri Tbilisiul, facandu-l capitala regatului sau. In urma acestor izbanzi Georgia dobandi si zona de vest a Sirvanului, regatul care inlocuise Albania Caucaziana, Sirvanul insusi deveni un vasal georgian. David elibera apoi im 1123 Armenia la cererea nobililor din Ani si fu uns in 1124 drept rege al armenilor, incluzand nordul Armeniei printre domeniile coroanei georgiene. Georgia deveni astfel cea mai importanta putere in Transcaucazia, cuprinzand confrom testamentului regelui David un tinut intins "din Nicopsia pana la Daruband si din Osetia pana la Aragat". Domnia lui David, supranumit "Constructorul" (Aghmasenebeli in georgiana) este considerata drept debutul unei "Epoci de Aur" in istoria Georgiei. |
| |
| Sub domnia lui Georgi al III-lea (1156-1184) si a reginei Tamar (1184-1213), stranepoata regelui David, continua perioada de inflorire. In timpul domniei lui Tamar, care a condus initial tara alaturi de tatal ei Georgi, teritoriul regatului fu extins conform documentelor pana la raul Tetri Tskali (Chalan-Usun) in est. In sudest, regatul se intindea pana la valea raului Aras, care desparte azi Armenia si Azerbaidjanul de Iran, granita de sudvest ii era formata de raul Porchkhis-Tskali. La vest ocupa coasta Marii Negre pana la Nicopsia, in apropierea actualului Tuapse, la nord tara era strajuita de Caucazii Mari. Si popoarele de dincolo de Caucazi plateau tributuri Georgiei. Economia Georgiei a prosperat in acea perioada, regatul intretinand relatiile comerciale nu numai cu vecinii sai, ci cu intreg orientul mijlociu. Exinderea teritoriala, progresul economic si stabilitatea politica favorizara dezvoltarea culturala, mai ales in zonele centrale de ses. In aceasta perioada apar primele cronici in limba georgiana (Kartlis Tskhovreba de exemplu), se scriu tratate filosofice, se pun bazele unei jurisdictii, sunt intemeiate Alaverdi, Bagrati, Bana, ansamblul monastic de la Gelati, etc. Tbilisiul numara pe atunci 100.000 locuitori, nu cu mult mai putin decat Constantinopolul, care intrase pe atunci intr-o perioada de declin.
Aceasta perioada de inflorire a fost curmata in anul 1236 de primele invazii mongole, urmate de raidurile de jaf intreprinse de Tamerlan (1336 - 1405) care au dus la destramarea regatului lui David al IV-lea. Georgia a mai putut fi reunificata doar pe durata domniei lui Georgi al V-lea "cel Stralucit", intre 1318 si 1346. |
| |
| In secolul al XV-lea se formara pe teritoriul Georgiei urmatoarele formatiuni statale: in vest regatul Imeretia, cu principatele in mare masura independente Guria, Migrelia, Abhazia, Svanetia si Racia, in zona centrala regatul Kartli cu principatele Ksavi, Aragwi si Muchrani, in est regatul Kahetia si in fine in zona sudestica atabeylikul Samzche (actualmente pe teritoriul nordestic al Turciei, zona fiind intre timp turcizata si islamizata). |
| |
| In decursul secolului al XVI-lea Georgia este impartita in regatele Imeretia, Kahetia si Kartli, precum si in cinci principate care stau sub influenta otomana si persana. |
| |
| Luptele permanente cu turcii in vest si cu persanii in est il determinara pe regele Kartliei-Kahetiei, Heraclius al II-lea (1744-1798) sa incheie in anul 1783 und acord cu Ecaterina a II-a a Rusiei, prin care regatul est-georgian accepta protectia rusa. |
| |
| Georgia in Imperiul Rus, 1801?1917 |
| |
| Tarul Alexandru I al Rusiei va anexa regatul Kartliei printr-un decret din 1801. In 1810 cade si regatul Imeretiei sub stapanirea rusa. Imperiul rus va pune in decursul secolului al XIX-lea stapanire pe toate regiunile georgiene; Guria este anexata in 1828, Migrelia in 1857, Svanetia intre 1857 si 1858, principatul Abhaziei in 1864. Noua provincie din sudul imperiului va fi numita de rusi "Gruzia". |
| |
| Prima republica, 1917-1921 |
| |
| Dupa Revolutia din Octombrie, provincia Gruzia se declara in 26 mai 1918 independenta. Noua Republica Democrata a Georgiei fu insa la scurt timp dupa infiintare, in 16 februarie 1921, cucerita de Armata Rosie si anexata Uniunii Sovietice. |
| |
| Republica Sovietica Socialista Georgiana |
| |
| Republica sovietica avea in componenta sa republicile autonome Abhazia si Ajaria, in nordvestul, respectiv in sudvestul tarii, si regiunea autonoma a Osetiei de Sud. Importanta Gruziniei pentru economia sovietica consta in exploatarea de carbuni si de minereuri de mangan, productia de otel, de automobile, masini-unelte, ciment, hartie, tesaturi de lana si bumbac, produse alimentare si petrochimice. Productia viticola ocupa primul loc in cadrul Uniunii Sovietice. Turismul era dezvoltat pe malurile Marii Negre si in zona muntilor Caucazi. |
| |
| Cea de-a treia republica, dupa 1991 |
| |
| In decursul celui de-al noualea deceniu al secolului XX au luat fiinta puternice miscari de independenta, care si-au atins telul la 9 aprilie 1991, odata cu declaratia de independenta fata de Uniunea Sovietica. In acelasi timp ai izbucnit in Abhazia si Osetia de Sudest razboaie de secesiune. Prezenta armata a Rusiei impiedica pana azi controlul guvernului georgian asupra intregului teritoriu al tarii. Osetia de Sudest a iesit cu ajutorul rus victorioasa din razboiul de secesiune, in regiunea independenta a Abhaziei domneste pana azi un acord foarte precar de incetare a ostilitatilor. |
| |
| Primul presedinte al Georgiei dupa recucerirea independentei, Sviad Gamzachurdia, a fost rasturnat de un puci. Urmatorul presedinte, fostul ministru sovietic de externe Eduard Sevardnadze, a initiat importante reforme democratice, dar nu a reusit sa puna capat recesiunii economice care face din Georgia unul din cel mai sarace state din zona Caucazului. |
| |
| Ca urmare a unor grave acuzatii de coruptie si de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare din 2003, care au dus la protestele pasnice cunoscute sub numele de Revolutia Trandafirilor, Sevardnadze a trebuit sa-si dea in noiembrie 2003 demisia, fiind inlocuit in ianuarie 2004 de Mikhail Saakasvili. Prim ministru a fost numit Zurab Zhvania, al carui guvern insuma mai multi ministri care traisera pana atunci in strainatate. Lupta impotriva coruptiei pare a avea succes de atunci, datoria externa a statului a scazut pentru prima oara in 2004. Saakasvili a reusit si sa reunifice Ajaria cu Georgia, dupa ce premierul separatist Aslan Abashidze a fost obligat de demonstratiile de la Batumi sa-si dea demisia. |
| |
| Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit in ceea ce pare o pierdere de gaze acasa la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La sedinta de urgenta din aceeasi zi, Giorgi Baramidze a fost numit in functia de prim-ministru interimar. Pe 17 februarie a fost ales de parlament Zurab Noghaideli, fostul ministru al finantelor, ca premier. |
|
