| Numele de Franta provine de la denumirea latina Francia care inseamna taramul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populata, sau mai degraba dominata de catre poporul razboinic germanic ce se numeau ei insisi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotatie geo-politica, ci mai mult geografica sau sociologica, similara cu termenele actuale Maghreb sau Balcani. |
| |
| Termenul de franci desemneaza cel mai probabil o liga sau o confederatie de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supusi nici Imperiului si nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clara existand mai multe ipoteze:
cei mai multi specialisti considerand ca provine din termenul frank in limbile proto-germanice ce inseamna liber, legatura fiind aceea ca, deoarece francii erau poporul conducator, ei erau oameni liberi. Totusi, este foarte probabil ca termenul de „frank” sa provina din denumirea tribului si nu invers, deoarece varianta latina a termenului francus a aparut cu 200 de ani mai tarziu decat prima aparitie a francilor.
o alta origine posibila este legata de termenul frankon care in limbile protogermanice defineste un fel de topoare sau lancii de aruncat folosite de catre franci ca arme, si pare a fi similar cu denumirea data saxonilor dupa arma traditionala a acestora numita seax. Cuvantul nu este foarte specific, deoarece este folosit de catre Iulius Cezar pentru a identifica diverse triburi galice.
regii Merovingieni pretindeau ca sunt descendentii unui trib ce a migrat din estul Europei si a preluat numele in jurul anului 11 i.Hr. dupa numele unui sef numit Frankon sau Francio.
o alta origine este ca termenul francus provine din termenul latin frangere ce a frange. Legatura cu francii este urmatoarea: in limba proto-francica exista termenul wrakjo (de la care provine termenul francez garçon - baiat) care avea sensul de soldat mic fiind diminutivul termenului wraker ce inseamna soldat. Traducerea acestui din urma in limba latina este pornind de la verbul frangere - francus cel care a rupt, distrugatorul, ucigasul. Se presupune ca acesta era termenul pe care il foloseau pentru a se descrie soldatii de elita de origine germanica a anumitor cohorte romane stationate in extremitatea nordica a Imperiului. Acestia, dupa pensionare se instalau pe malul drept al Rinului unde s-au organizat si unde si-au pastrat numele latin, ei fiind la originea francilor. |
| |
| Poporul francilor era in principal un popor de razboinici si isi alegea un sef numit Rex Francorum (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit in mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din 1190 regele incepand sa poarte denumirea de Rex Francie ce devine mai tarziu Roi de France (Regele Frantei). |
| |
| Preistorie si Antichitate |
| |
| Prezenta umana pe actualul teritoriu al Frantei dateaza inca de acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datata la 15.000 de ani i.Hr. Neoliticul apare cu 7.000 de ani i.Hr., iar la inceputul secolului al IX-lea i.Hr. in regiune apar galii, un trib de origine celtica. |
| |
| Frontierele Frantei moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de catre gali. Galia a fost cucerita de catre romani in secolul I i.Hr. aici dezvoltandu-se o cultura galo-romana prospera ce a adus Frantei un aport important de cultura latina. Crestinismul a prins de asemenea radacini in secolele al II-lea si al III-lea d.Hr. |
| |
| Evul mediu timpuriu |
| |
| Un secol mai tarziu, frontiera estica a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost strapunsa de triburi germanice, in principal de catre Franci, populatie de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea moderna, Franta, deriva din denumirea domeniului feudal al Capetienilor din jurul Parisului. |
| |
| Cea mai mare parte din regiunile care formeaza Franta actuala, au fost aduse sub un conducator unic de catre Clovis I in anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinari sub dinastia Merovingiana. |
| |
| Cea de-a doua dinastie franca, a urmat primei in secolul al VIII-lea intarind considerabil regatul si transformandu-l in timp intr-un imperiu a fost Dinastia Carolingiana. Dupa moartea lui Carol cel Mare, imperiului Franc este divizat in 3 entitati statale: Francia orientala, Francia occidentala si intre ele efemera Lotharingia. Partea orientala corespunde entitatii statale care a devenit mai tarziu Germania, pe cand cea occidentala corespunde Frantei. Din anul 842, prin Juramintele de la Strasbourg, dateaza prima atestare a folosirii a doua limbi diferite de o parte si de alta a Rinului (germana si romana lingua, protofranceza). Acest text este considerat a cuprinde actul fondator al Frantei si al Germaniei. |
| |
| Descendentii lui Carol cel Mare au condus Franta pana in anul 987, cand Hugo Capet, Duce de Franta si Conte de Paris, a fost ales drept rege al Frantei si a fondat o noua dinastie. |
| |
| Perioada Feudala |
| |
| Descendetii celui din urma, regii capetieni, au consolidat in mod progresiv statul regal francez incepand cu finele secolului al X-lea, fondand dinastiile Capet, Valois si Bourbon. Capetienii au condus Franta pana in 1792, cand Revolutia franceza a pus bazele unei republici, intr-o perioada de schimbari radicale incepute pe 14 iulie 1789, o data cu caderea Bastiliei. |
| |
| Prestigiul international al Frantei a crescut spre sfarsitul secolului al XII-lea si pe parcursul secolului al XIII-lea, antingand un apogeu in perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfant. In perioada regelui Filip II August regele Frantei isi intinde autoritatea pe intreg teritoriul dintre Pirinei si Canalul Manecii. Razboiul de o suta de ani purtat impotriva Dinastiei Plantagenet ce controla tronul Angliei a umbrit imaginea Frantei pe plan international, conflictul luand sfarsit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois si a dus la consolidarea autoritatii regale care a devenit incontestabila in secolele urmatoare. |
| |
| Renasterea si absolutismul |
| |
| Secolul al XVI-lea este marcat de dominatia Spaniei ce se uneste cu domeniile Dinastiei Habsburgilor, conducatori ai Sfantului Imperiu Romano-German. Aceasta noua putere intra in repetate randuri in conflict cu regii Frantei existand succese de o parte si de alta. Razboaiele Religiilor marcheaza sfarsitul secolului al XVI-lea si totodata sfarsitul dinastiei Valois. |
| |
| Abia cu venirea lui Henric al IV-lea si Ludovic al XIII-lea cu ministrul sau Richelieu, Franta a reusit sa iasa din conul sau de umbra (1648 si 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fasta din istoria acestei tari. De la regele Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Franta a dominat scena internationala pe plan militar, diplomatic si cultural. Aceasta perioada este marcata si de debutul Imperiului Colonial Francez, dar datorita nehotararii regelui Ludovic al XV-lea Franta nu reuseste sa isi impuna suprematia in anumite regiuni ale globului, in detrimentul Imperiului Britanic. |
| |
| Revolutia si Primul Imperiu |
| |
| Dificultatile financiare, refuzul reformelor si nerabdarea poporului au condus la Revolutia Franceza intre 1789 si 1799. Acest episod naste in primul rand Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului si duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate si fraternitate. Monarhia absolutista a luat sfarsit fiind inlocuita de una parlamentara la 3-14 septembrie 1789 care la randul ei s-a incheiat la 10 august 1792. |
| |
| Prima Republica a luat fiinta la 21 septembrie 1792, prin editarea Constitutiei anului I avind la conducere un guvern revolutionar. La 22 august 1795 Constitutia celui de-al III-lea an a instaurat Directoratul, inlocuit prin Constitutia celui de-al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de catre Consulat. Pe 18 mai 1804, in cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiinta primul Imperiu sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta, in urma campaniilor sale militare a reusit sa controleze cea mai mare parte din Europa, puterea fiindu-i insa consumata de razboaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria si Rusia. Episodul se incheie in anul 1815 cu revenirea pe tron a Burbonilor. |
| |
| Secolul XIX |
| |
| Revolutia din 1830 ilustrata de Eugène Delacroix in Libertatea conducand poporulIn ciuda unei tentative de monarhie constitutionala odata cu restaurarea monarhiei in 1815, tensiunile acumulate in timpul domniilor lui Ludovic al XVIII-lea si apoi in timpul lui Carol al X-lea au condus la Revolutia din 1830 in urma careia Ludovic-Filip I, dintr-o ramura inferioara a familiei Burbonilor, a fost instaurat ca nou monarh si era sustinut de burghezie. Opozitia din partea suporterilor ramurii principale a familiei Burbonilor, a Bonapartistilor si a republicanilor a dus la Revolutia franceza de la 1848 ce a instaurat un regim prezidential, a doua republica franceza. |
| |
| In data de 2 decembrie 1851, presedintele republicii, Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte, organizeaza o lovitura de stat in urma careia este numit imparat sub titlul de Napoleon al III-lea. In timpul celui de-al doilea imperiu, Franta cunoaste o dezvoltare industriala puternica, bazata pe o economie liberala. In planul politicii externe, Franta isi asigura sustinearea din partea Regatului Unit in urma Razboiului Crimeii ce ii permite sa isi alipeasca regiuni din Piemont (Nisa si Savoia). In ciuda acestui fapt, unele actiuni ale regimului ii aduc numerosi opozanti interni si externi, iar decizia de a se angaja intr-un razboi contra Prusiei, in 1870, a dus la caderea Imperiului in urma Bataliei de la Sedan. Pierderea regiunilor Alsacia si Lorena precum si numeroasele indemnitati cerute de catre nou formatul Imperiu German au creat un resentiment national puternic. |
| |
| A treia Republica |
| |
| In urma caderii Imperiului organizarea statului evolueaza catre un regim parlamentar cunoscut sub numele de A Treia Republica Franceza. Sub aceasta Franta cucereste un vast Imperiu Colonial in Africa occidentala si ecuatoriala (Maroc, Tunisia, Mali, Guineea, Mauritania, Senegal, Coasta de fildes, Madagascar) si in Indochina. |
| |
| In urma Primului razboi mondial Franta iese victorioasa dar sufera pierderi demografice si economice imense. Criza economica si politica din anii 1930 faciliteaza capitularea Frantei la inceputul celui de al doilea razboi mondial in 1940 ce duce la dizolvarea celei de a treia republici si la instaurarea Regimului de la Vichy, regim fascist aliat al Germaniei Naziste aflat sub conducerea Generalului Pétain. Regimul este contestat de catre guvernul Frantei libere din exil la Londra, sub conducerea generalului Charles de Gaulle, si rezista pana in 1944. |
| |
| Franta dupa al doilea razboi mondial |
| |
| In urma celui de al doilea razboi mondial, din data de 27 octombrie 1946 intra in vigoare cea de-A Patra Republica Franceza fondata dupa principiile celei de a treia republici. Instabilitatea guvernamentala datorata regimului puternic parlamentar cu un numar mare de partide precum si problemele din Imperiul Colonial sub forma razboaielor din Indochina si din Algeria au condus la o criza ce a necesitat schimbarea constitutiei. In ciuda aceste instabilitati si a schimbarilor frecvente de guverne, Franta a manifestat o coerenta puternica in ceea ce a insemnat constructia europeana, fiind printre principalii sustinatori ai Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si apoi a Tratatului de la Roma ce a pus bazele Pietei Comune. De asemenea dezvoltarea industriei nucleare a permis Frantei sa desfasoare o politica independenta in anii 1960. |
| |
| Constitutia celei de-a cincea republici franceze din 1958, redactata sub influenta lui Charles de Gaulle pune bazele unui sistem parlamentar ce se va dovedi mai stabil decat precedentul. Ulterior constitutia este modificata si puterile presedintelui sunt sporite astfel incat republica este considerata ca fiind semi-prezidentiala. Revoltele din mai 1968 au avut importante consecinte asupra situatiei social-economice si culturale din Franta. Din anii 1950 reconcilierea si apoi cooperarea cu Germania i-au permis Frantei sa joace un rol important in cadrul constructiei europene, aceasta, in ciuda respingerii Tratatului Constitutional European in mai 2005, fiind considerata o tara partizana conceptului de o Uniune Europeana puternic integrata din punct de vedere politic. |
| |
| Politica |
| |
| Republica Franceza este o republica unitara semi-prezidentiala cu puternice traditii democratice guvernata conform constitutiei celei de-A Cincea Republici Franceze aprobata prin referendum in 28 septembrie 1958. Puterea executiva este reprezentata de Presedinte, ales prin sufragiu universal pe o durata de 5 ani (pana in 2002 durata mandatului era de 7 ani) si de guvern, condus de un Prim Ministru numit de catre presedinte. |
| |
| Puterea legislativa este reprezentata de Parlamentul Francez, bicameral, compus din Adunarea Nationala (franceza Assemblée Nationale) si Senat (franceza: Sénat). Deputatii Adunarii Nationale reprezinta circumscriptiile locale si sunt alesi prin vot universal uninominal pe o durata de 5 ani. Adunarea are puterea de a demite guvernul, astfel incat acesta este determinat de majoritatea parlamentara. Senatorii sunt alesi pe o perioada de 6 ani de catre un colegiu electoral format din alesii locali din teritoriu (consilieri municipali, departamentali, regionali). Puterile legislative ale Senatului Francez sunt limitate, amandoua camerele trebuind sa isi dea acordul asupra legilor, dar in cazul disconcordantelor, Adunarea Nationala este cea care decide, cu exceptia legilor constitutionale si ale unor legi organice. |
| |
| Principalele grupuri parlamentare sunt organizate in jurul a doua grupari politice opuse: gruparea de stanga, organizata in jurul Partidului Socialist (franceza: Parti Socialiste) si gruparea de dreapta organizata in jurul UMP (franceza: Union pour un Mouvement Populaire). Partidul de extrema dreapta Frontul National (franceza: Front National) este actualmente al treilea partid francez, cu o cota relativ constanta de peste 10% din voturi. In ciuda procentajului important al acestui partid, el nu este reprezentat in parlament datorita alegerilor de tip uninominal. Actualmente, partidul de guvernamant este UMP care este singurul partid reprezentat in guvern. |
| |
| Puterea judiciara este un sistem de drept civil organizat sub forma de coduri bazate pe Codul Napoleonian si respectand principiile Declaratiei Drepturilor Omului si ale Cetateanului. Sistemul juridic este divizat in doua mari domenii: Drept public si Drept privat, dreptul privat incluzand Dreptul civil si Dreptul penal, iar dreptul public incluzand Dreptul administrativ si Dreptul constitutional. In cadrul fiecarui jurisdictii, cu exceptia dreptului constitutional unde exista doar Curtea Constitutionala, exista o serie de tribunale si curti organizate ierarhic. |
| |
| Franta ca putere militara moderna |
| |
| Franta este una dintre cele cinci tari recunoscute oficial ca "State posesoare de arme nucleare" prin Tratatul de neproliferare nucleara, cu 350 ogive nucleare fiind a treia putere nucleara. Impreuna cu armata Regatului Unit, armata franceza este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar armate din Europa, impreuna cele doua tari reprezentand 40% din cheltuielile militare ale UE. Franta consacra armatei 2,5 % din PIB (un buget de 38 miliarde de Euro in 2006), in timp ce majoritate tarilor UE consacra doar 1,5 % din PIB, conform datelor OTAN. |
| |
| Armata franceza este compusa din patru arme principale: |
| |
| Armata terestra (franceza Armée de terre) |
| |
| Marina nationala (franceza: Marine nationale) |
| |
| Aviatia (franceza: Armée de l’air) |
| |
| Jandarmeria nationala (franceza: Gendarmerie nationale) |
| |
| Din 1996 armata este profesionalizata, actualmente fiind formata din peste 330.000 oameni din care 100.000 in corpul de Jandarmerie. Prin intermediul armatei Franta are o prezenta importanta in Kosovo, Coasta de Fildes precum si in Orientul Mijlociu si in Teritoriile franceze de peste mari unde asigura mentinerea pacii si securizarea rutelor maritime. O parte semnificativa din echipamentul militar este de productie franceza, cum ar fi: avionul de vanatoare Rafale, Portavionul Charles de Gaulle, rachetele Exocet si tancul Leclerc. Cu toate ca Franta s-a retras din proiectul Eurofighter aceasta investeste in numeroase proiecte europene cum ar fi Eurocopter Tiger, Fregate multifunctionale, demonstratorul UCAV nEUROn si avionul Airbus A400M. |
| |
|
| |
|
