| Epoca precolumbiana |
| |
| Primele marturii ale prezentei umane in aceste locuri dateaza din 1450 BC, cand era deja semnalata activitate culturala in apropiere de Bogotá actuala. In 1000 BC, grupuri de amerindieni dezvolta un sistem politic "cacicazgos" cu o structura piramidala a puterii, in special cazurile populatiilor Muisca si Chibcha. Se considera cel mai avansat sistem politic in America de Sud, dupa Inca. |
| |
| Dominatia spaniola |
| |
| Spaniolii au explorat litoralul Caraibian in 1500 condusi de Rodrigo de Bastidas. In 1508 Vasco Nuñez de Balboa a inceput cucerirea teritoriului prin regiunea Urabá. In 1513, a iesit la Oceanul Pacific pe care l-a numit "Marea Sudului" si-i va aduce pe spanioli in Peru si Chile. In 1525, este fondat primul oras european in Americi, Santa María la Antigua del Darién situat pe teritoriul actual al departamentului Choco. Populatia era compusa in principal desutele de tribuiri Chibchan si Karib, astazi cunoscuti fiind numiti Caraibi, pe care spaniolii i-au cucerit prin razboi, in timp ce bolile, exploatarea, si cucerirea in sine a dus la o importanta reducere demografica in randul indigenilor. In sec.16, europenii incep sa aduca sclavi din Africa. |
| |
| Independenta |
| |
| Congresul din Cucuta, Simon Bolivar si Francisco de Paula SantanderDe la inceputul perioadelor de colonizare si cucerire, au fost cateva miscari rebele sub dominatia spaniola, majoritatea au fost strivite sau au ramas prea slabite pentru a schimba situatia in general. Ultima rebeliune, care a condus la proclamarea independentei fata de Spania, a izbucnit in jurul anului 1810. Condusa de Simón Bolívar si Francisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios in anul 1819, cand teritoriul Viceregatului Noua Granada a devenit Republica Columbia Mare. A fost organizata ca o confederatie cu Ecuador, Venezuela si Panama, care a fost departament al Columbiei pana in 1903. Diviziunea politica si teritoriala interna a dus la separarea statelor Venezuela si Quito (actualmente Ecuador) in 1830. La acea vreme asa-numitul "Departament Cundinamarca" a adoptat numele "Nueva Granada", nume pe care la pastrat pana in 1856 cand a devenit "Confederación Granadina" (Confederatia Grenadina). In 1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statala care a durat pana in 1886, cand tara a fost din nou redenumita Republica Columbia. Divizunea interna ramanea puternica, ceea ce a alimentat razboaie civile foarte sangeroase. Aceasta a contribuit la separarea, finantata de Statele Unite, a statului Panama in 1903. Dupa aceasta s-a instaurat o perioada de liniste si stabilitate politica. |
| |
| Epoca Contemporana |
| |
| La sfarsitul anilor 1940 a izbucnit o noua revolta, alimentata de tensiunile crescande, motivate de asasinarea liderului Jorge Eliécer Gaitán. Aceasta miscare este cunoscuta in istorie ca La Violencia ("Violenta") si a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. In deceniile recente in Columbia au izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune si interes: cartelurile traficantilor de droguri, gherilele armate (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia - Fortele Aramate Revolutionare ale Columbiei F.A.R.C.) si fortele paramilitare (Autodefensas Unidas de Colombia - Autoapararea Unita a Columbiei A.U.C.), degenerand adesea in conflicte interne sangeroase. In ultimii ani au fost implementate diferite initiative menite sa reduca criminalitatea. In timpul administratiei presedintelui Andrés Pastrana Arango (1998-2002), s-au dus negocieri cu F.A.R.C. care au avut rezultate partiale. Sa pus in aplicare Planul Columbia, cu scopul dublu , de a termina conflictul armat si de a promova o puternica strategie antidrog. In perioada urmatoare, sub presedintia lui Alvaro Uribe, s-au exercitat presiuni asupra grupurilor armate, aceasta avand ca efect diminuarea rapirilor si o ameliorare a indicilor privind criminalitatea. |
