| Primii locuitori ai zonei au fost pigmeii. Acestia au fost asimilati de catre triburile Bantu in timpul migratiei Bantu. Burundi a existat ca teritoriu independent din secolul XVI. In 1903 a devenit colonie germana, trecuta apoi sub administrare belgina dupa Primul Razboi Mondial. A facut parte din teritoriul Ruanda-Urundi, adminsitrat de catre belgieni cu mandat din partea Natiunilor Unite incepand cu anul 1923. Dupa cel de-al Doilea Razboi mondial, teritoriul a continuat sa se afle in custodia belgienilor. Originile monarhiei burundeze sunt adanc inradacinate in mit. Potrivit unor legende, Ntare Rushatsi, fondatorul primei dinastii, a venit in Burundi din Ruanda in secolu XVII, alte surse mai credibile, aftesta ca Ntare a venit din Buha, in sud-est, si a pus bazele regatului sau in regiunea Nkoma. Pana la caderea monarhiei in 1966 regalitatea a fost singurul element care mai amintea de trecutul tarii. De la castigarea independentei in 1962 pana la primele alegeri tinute in 1993, Burundi a fost condusa de o serie de dictatori militari, toti proveniti din sanul minoritatii tusti. Aceasta perioada, cuprinsa intre castigarea independentei si primele alegeri libere a fost martora unor violente etnice foarte grave cum au fost cele din anul 1964 si de la sfarsitul anilor ?80, dar poate cel mai imprtant fiind genocidul burundez din anul 1972. In 1993, in Burundi s-au organizat primele alegeri libere care au fost castigate de catre Frontul Democratiei din Burundi (FRODEBU), partid al etnicilor hutu. Liderul partidului, Melchior Ndadaye a devenit astfel primul presedinte hutu, dar cateva luni mai tarziu, acesta a fost asainat de catre un grup de ofiteri tutsi. Acest eveniment a delansat un sangeros razboi civil interetnic drept razbunare a presedintelui asasinat. Extremistii hutu au ucis mii de etnici tutsi iar armata, in mare majoritate compusa din etnici tutsi a raspuns acestor asasinate prin masacrarea a sute de mii de etnci hutu. Instabilitatea a luat sfarsit odata cu preluarea puterii in urma unei lovituri de stat militare de catre Pierre Buyoya. In august 2000 s-a ajuns la un acord de pace intre fortele aflate in conflict, stabilindu-se un calendar pentru instaurarea democratiei in aceasta tara. Dupa inca 3 ani de violente, un acord de incetare a focului a fost semnat in 2003 intre guvernul condus de catre Pierre Buyoya si cel mai mare grup rebel hutu CNDD-FDD. Mai tArziu in acelasi an, liderul FRODEBU, Domitien Ndayizeye l-a inclocuit pe Buyoya in funtia de presedinte. Cu toate acestea, grupul hutu cel mai extremist, Palipehutu-FNL (cunoscut mai usor ca FNL) a continuat sa refuze negocierile. In august 2004, acest grup a masacrat 152 refugiati congolezi de etnie tutsi in tabara de refugiati de la Gatumba, in vestul statului Burundi. Ca raspuns la acest atac, guvernul de la Burundi a emis mandate de arestare pentru liderii FNL Agathon Rwasa si Pasteur Habimana si a declarat partidul organizatie terorista. In mai 2005 guvernul a ajuns la un acord de incetare a focului cu FNL dar luptele au continuat. Intre timp, negocierile de pace s-au relansat intre cele doua parti, exsitand totusi temri ca FNL va impune conditia amnistierii membrilor acestui partid in schimbul predarii armelor. A serie de alegeri tinute la mijlocul anului 2005 au fost castigate de catre fostii rebeli hutu din Congresul National pentru Apararea Democratiei-Fortele Pentru Apararea Democratiei (CNDD-FDD). |
| |
|
