| Preistorie |
| |
| Culturile preistorice de pe teritoriul actualei Bulgarii includ culturile Hamangia si Vinca din neolitic (mileniile 6-3 i.Hr.), cultura eneolitica Varna (mileniul 5 i.Hr.), si cultura Ezero din Epoca Bronzului. Cronologia Karanovo serveste drept orientare pentru preistoria regiunii balcanice in sens mai larg. |
| |
| Antichitate |
| |
| Tracii sunt cel mai vechi popor cunoscut care a locuit pe teritoriul Bulgariei din prezent; prezenta lor istorica a lasat o urma observabila in intreaga regiune balcanica, in ciuda istoriei lor tumultoase de cuceriri. Tracii traiau impartiti in numeroase triburi, pana cand majoritatea au fost unite de catre regele Teres in jurul anului 500 i.Hr., formand Regatul Odrizilor, al carui apogeu a fost in perioada regilor Sitalkes si Cotys I (383-359 i.Hr.). In anul 341 i.Hr. regatul a fost distrus de macedoneni, dar a fost reorganizat la sfarsitul secolului al IV-lea i.Hr., sub conducerea lui Seuthes al III-lea. In 188 i.Hr., romanii au invadat Tracia si razboaiele impotriva lor au continuat pana in 45, cand Tracia a devenit provincie romana. |
| "Marea Bulgarie" din timpul Imperiului Roman a fost numita Moesia, si era locuita de o populatie mixta de origine traca, greaca si daca, majoritatea vorbind greaca sau o limba sub-latina cunoscuta drept romanica. Regiunea a fost invadata de slavi spre mijlocul secolului al VII-lea. |
| |
| Vechea Bulgarie Mare |
| |
| In 632 bulgarii, condusi de hanul Kubrat, au format un stat independent cunoscut ca "Bulgaria Mare", marginit spre vest de Delta Dunarii, spre sud de Marea Neagra, spre sud-est de Muntii Caucaz, si spre est de raul Volga. Bizantul a recunoscut noul stat printr-un tratat semnat in 635. |
| Presiunea din partea kazarilor a avut drept rezultat pierderea partii estice a Bulgariei Mari, in a doua jumatate a secolului VII. Unii dintre bulgarii din acel teritoriu aveau sa migreze spre nord-est, formand un stat cunoscut drept "Volga Bulgaria" (la confluenta dintre raurile Volga si Kama), stat ce a dainuit pana in secolul XIII. |
| |
| Primul Imperiu Bulgar |
| |
| Urmasul lui Kubrat, hanul Asparuh, a migrat, impreuna cu o parte din triburile bulgare, spre cursurile inferioare ale raurilor Dunare, Nistru si Nipru (cunoscute drept "Ongal"), cucerind Moesia, Scitia Minor (Dobrogea), in dauna Imperiului Bizantin, largind si mai mult teritoriul Bulgariei Mari in Peninsula Balcanica. Istoricii considera tratatul de pace semnat cu Bizantul in 681, si stabilirea capitalei la Pliska, la sudul Dunarii, fondarea primului Imperiu Bulgar. In acelasi timp, unul dintre fratii lui Asparuh, Kuber, s-a stabilit impreuna cu alt grup bulgar in actuala regiune a Macedoniei. |
| |
| In 718 bulgarii au ajutat la apararea Constantinopolului in timpul asediului arab, omorand 40-60.000 soldati arabi. Conducatorul lor, hanul Tervel, a fost numit de contemporanii sai "Salvatorul Europei". Influenta si expansiunea teritoriala a Bulgariei au crescut in timpul domniei hanului Krum, care in 811 a obtinut o victorie decisiva impotriva armatei bizantine conduse de Nicephorus I, in batalia de la Pliska. |
| |
| In 864, Bulgaria a acceptat ortodoxismul ca religie si a devenit o mare putere in secolele IX si X, timp in care s-a luptat cu Imperiul Bizantin pentru suprematia in Balcani. Avea s-o obtina in timpul domniei lui Boris I. In acea perioada alfabetul chirilic a fost creat in Preslav si Ohrid, adaptat fiind dupa alfabetul glacolitic, creat de calugarii sfinti Chiril si Metodiu. Alfabetul chirilic a devenit piatra de baza pentru dezvoltarea culturala ulterioara. Secole mai tarziu, acest alfabet, impreuna cu limba bulgara veche, avea sa devina limba culta scrisa (lingua franca) a Estului Europei, cunoscuta drept Slavona Bisericeasca. |
| |
| Cea mai mare extindere teritoriala a fost atinsa in timpul lui Simeon I, primul tar bulgar, fiul lui Boris I, acoperind aproape intreaga Peninsula Balcanica. Cu toate acestea, cea mai mare realizare a sa a fost o bogata cultura crestin-slavonica, ce a servit drept exemplu pentru celelalte popoare slavonice din Estul Europei, asigurand continuarea existentei natiunii bulgare in secolele urmatoare. |
| |
| A urmat apoi o decadere la mijlocul secolului al X-lea, cauzata de razboaiele cu Croatia si rebeliunile frecvente din Serbia (ajutate de aurul bizantin), precum si de invaziunile dezastruoase ale maghiarilor si pecenegilor. Dupa asaltul rusilor din 969-971, Bulgaria a fost mult slabita. Imediat dupa, bizantinii au inceput campania de cucerire a Bulgariei. In 971, ei au patruns in capitala Preslav si l-au capturat pe Imparatul Boris al II-lea. Rezistenta bulgarilor din vest a durat inca jumatate de secol, sub tarul Samuil. Tara a reusit sa se recupereze si i-a invins pe bizantini in mai multe batalii importante, ajungand sa controleze mare parte din Balcani, si in 991 sa invadeze statul sarb. Cu toate acestea, statul a ajuns sa fie distrus definitiv in 1018, de catre bizantinii condusi de Vasile al II-lea, in urma bataliei de la Kleidion. |
| |
| Bulgaria bizantina |
| |
| In primul deceniu ce a urmat instaurarii ocupatiei bizantine, nu exista probe care sa ateste vreo tentativa de rezistenta din partea populatiei sau nobilimii bulgare. Din moment ce au existat oponenti convinsi ai Bizantului, precum Krakra sau Nikulitsa, Dragash si altii, este greu de explicat acea perioada de pasivitate. Unii istorici [13] explica acest fapt prin concesiunile oferite de Vasile al II-lea nobilimii bulgare, cu scopul de a le castiga obedienta. In primul rand, le-a garantat indivizibilitatea Bulgariei in cadrul frontierelor sale geografice, si nu a anulat in mod oficial conducerea nobilimii bulgare, acum parte din nobilimea bizantina, ca arhoni si strategi. In al doilea rand, autocefalia Arhiepiscopatului de la Ohrid a fost recunoscuta prin decrete regale, ce i-au stabilit frontierele, diocezele, proprietatile si alte privilegii. |
| |
| Poporul bulgar s-a opus domniei bizantine in mai multe randuri, in secolul XI si inceputul secolului al XII-lea. Cea mai mare revolta a fost cea condusa de Petru al II-lea Delyan, proclamat imparat al Bulgariei in Belgrad, in 1040. Spre mijlocul secolului al XI-lea, normanzii, recent cuceritori in sudul Italiei si Sicilia, au patruns in Balcani cu scopul de a ataca Imperiul Bizantin. Bizantinii nu au reusit sa ii infranga pe normani pana in 1185, timp in care normanzii au reprezentat o amenintare si pentru Bulgaria bizantina. In anul 1091 a avut loc invazia pecenegilor. Cu toate acestea, a fost zdrobita in batalia de la Levounion, si din nou in c.1120. Dupa aceasta, ungurii au incercat sa isi extinda influenta dincolo de Dunare; campaniile lui Ioannes Comnenus de-a lungul Dunarii i-au obligat pe unguri sa se retraga in c.1140. Bulgariei ii vor mai trebui inca 45 de ani pentru a obtine independenta. Pana atunci, nobilii bulgari vor conduce provincia in numele Imperiului Bizantin, pana cand o rebeliune a ultimului nobil vasal va duce la crearea celui de-al doilea Imperiu Bulgar. |
| |
| Al doilea Imperiu Bulgar |
| |
| Din 1185, al doilea Imperiu Bulgar a fost o putere importanta in Europa, timp de doua secole. Avand capitala la Veliko Tarnovo si fiind condus de dinastia Asan, imperiul a luptat pentru suprematia in regiune, impotriva Imperiului Bizantin, statelor cruciate si Ungariei, ajungand la zenit in timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241). Ca urmare a invaziilor tatare, a conflictelor interne si a atacurilor constante ale bizantinilor si ungurilor, puterea statului a decazut spre sfarsitul secolului al XII-lea. Din 1300, sub imparatul Theodore Svetoslav, Bulgaria si-a recuperat puterea, dar spre sfarsitul secolului al XIV-lea statul avea sa se dezintegreze in mai multe principate feudale, cucerite pana la urma de catre Imperiul Otoman. O cruciada polono-ungara, condusa de Vladislav al III-lea al Poloniei, cu scopul de a elibera Balcanii, a fost zdrobita in 1444, in batalia de la Varna. |
| |
| Stapanirea otomana |
| |
| Cele cinci secole de dominatie otomana au fost caracterizate prin violenta si opresiune[14].. Populatia Bulgariei a fost decimata si multe dintre relicvele culturale au fost pierdute. Marile orase unde puterea otomanilor era mare au fost depopulate masiv pana in secolul al XIX-lea. |
| |
| Regatul Bulgariei |
| |
| Dupa razboiul ruso-turc, 1877-1878 si Tratatul de Pace de la San Stefano din 3 Martie 1878 s-a proclamat Principatul autonom al Bulgariei. Tratatul a fost insa respins de Marile Puteri, care se temeau ca o tara slavica mare in Balcani ar fi servit interesele Rusiei. Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul print bulgar a fost Alexandre von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusa in regiunea Rumelia, iar restul Traciei si Macedonia au fost date otomanilor. Dupa razboiul bulgaro-sarb si unificarea cu Rumelia de Est in 1885, principatul s-a proclamat regat independent in data de 5 octombrie 1908, in timpul domniei lui Ferdinand I al Bulgariei. |
| |
| In 1912-1913, Bulgaria a fost implicata in razboaiele balcanice, intrand in conflict cu Grecia si Serbia impotriva Imperiului Otoman, si apoi impotriva fostilor aliati in incercarea disperata de a-si castiga unitatea nationala si de a-si extinde teritoriul. Dupa ce a fost invinsa in al doilea razboi balcanic, Bulgaria a pierdut mare parte din teritoriul cucerit in primul razboi. Primul Razboi Mondial gaseste Bulgaria de partea invinsilor. Infrangerea Puterilor Centrale a dus la alte pierderi teritoriale. Primul Razboi Mondial a dus la sosirea unui val de peste 250.000 refugiati veniti din Macedonia, Tracia si Dobrogea. In anii 1930 numarul a crescut, din cauza agresiunii Serbiei impotriva bulgarilor. |
| |
| In al Doilea Razboi Mondial, Bulgaria a intrat in conflict de partea Axei, chiar daca niciun soldat bulgar nu a luptat impotriva URSS-ului. In acest timp, bulgarii au ocupat o parte din Grecia si din Iugoslavia, locuite de bulgari. Bulgaria a fost una dintre cele doua tari (impreuna cu Finlanda) care a salvat toti cetatenii evrei de lagarele naziste. In septembrie 1944, armata sovietica a intrat in Bulgaria, mai tarziu punand bazele Partidului Comunist si instaurand o dictatura comunista. In 1944, Bulgaria a intors armele impotriva Germaniei. Mai mult de 30.000 de soldati bulgari au murit in razboi. |
| |
| Republica Populara Bulgara |
| |
| Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Bulgaria a intrat in sfera de influenta a URSS-ului, devenind Republica Populara in 1946 si unul dintre cei mai credinciosi aliati ai URSS-ului. In anii 70', a inceput normalizarea relatiilor cu Grecia, iar in anii 90', relatiile cu Turcia. Republica Populara s-a sfarsit in 1989, cand mai multe regimuri comuniste din estul Europei au decazut. Liderul comunist Todor Zhivkov a fost inlaturat de la putere in data de 10 noiembrie 1989. |
| |
| Republica Bulgara |
| |
| Bulgaria a intrat in NATO pe 29 martie 2004, iar de la 1 ianuarie 2007, este membra a Uniunii Europene. |
|
