| Azerbaidjanul este unul dintre cele mai vechi state ale civilizatiei, fiind o tara cu o istorie straveche si bogata, pe teritoriul careia de-a lungul secolelor s-a acumulat o bogata mostenire pentru tezaurul culturii mondiale. Descoperirea pesterii Azih - unul dintre primele locuri unde a trait omul, precum si a unor obiecte din epoca de piatra, demonstreaza ca Azerbaidjanul a intrat in zona unde au trait antropoizii. Procesul de formare a triburilor in aceasta zona a durat din mil. III pana in sec I i.C. Primele formatiuni politice au aparut pe teritoriul Azerbaidjanului in sec IX i.C. Statul Manna, care avea un nivel ridicat de dezvoltare economica si culturala, ai carui locuitori credeau in fenomene naturale, Soare si Luna. |
| |
| La inceputul sec. VI i.C. Manna a fost cucerita de Media si religia oficiala a devenit zoroastrismul, a carui raspandire era legata de numeroasele zacaminte de titei si gaze, surse naturale de foc. Un rol important in istoria straveche a Azerbaidjanului l-au jucat statele Atropatena si Albania Caucaziana. Denumirea de Atropatena, provenita de la numele conducatorului ei, Atropat, s-a transformat mai tarziu in Azerbaidjan. Anume in Atropatena a inceput procesul de formare a natiunii azere. In sec. III-V pe teritoriul Azerbaidjanului s-a raspandit crestinismul. Odata cu aparitia in Transcaucazia a bisericilor crestine, viata laica si spirituala a capatat un nou impuls de dezvoltare. La inc. sec. V a fost alcatuit alfabetul alban, care a impulsionat dezvoltarea invatamantului. Multe monumente unice culturale ale literaturii si arhitecturii s-au pastrat pana in zilele noastre. |
| |
| La inceputul sec. VIII Azerbaidjanul a fost cucerit de arabi si a devenit o parte a califatului arab sub denumirea vilaiat Arran. In aceasta perioada islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punand bazele unor noi traditii si culturi. Azerii, ca si alte natiuni care au adoptat islamul, se numeau musulmani si contribuiau la dezvoltarea culturii musulmane. In acea perioada Azerbaidjanul a imbogatit tezaurul culturii mondiale, dand lumii multi savanti, poeti si arhitecti ilustri. In perioade diferite ale evului mediu, pe teritoriul Azerbaidjanului s-au evidentiat formatiunile statale Qaraqoyunlu, Agqoyunlu si statul Safevizilor. Rutele comerciale dintre Europa si Asia au facut ca Azerbaidjanul, care se afla la intretaierea lor, sa intre in sfera de interese ale altor state. Cu toate acestea, in sec. XVIII pe teritoriul Azerbaidjanului au aparut state independente ? hanate. Insa diferendele dintre Rusia, Turcia si Iranul, care s-au accentuat in sec. XVIII-XIX, au transformat Azerbaidjanul intr-o arena a razboaielor. In baza tratatului de la Turkmanciai (1928) Rusia si Iranul au impartit intre ele Azerbaidjanul istoric: partea de nord a revenit Rusiei, iar cea de sud Iranului. Acum, in Iran traiesc in jur de 25-30 milioane de azeri. |
| |
| Printre relatiile istorice intre Romania si Azerbaidjan se poate remarca tratatul militar din secolul al XV-lea intre Uzun Hasan, conducatorul Agqoyunlu si Stefan cel Mare, impotriva otomanilor. Dupa Primul Razboi Mondial, in anul 1918, a fost fondata Republica Democratica Azerbaidjan, devenind astfel prima republica dintre tarile musulmane. A putut exista pana in 1920, cand a fost ocupata de armata sovietica. Azerbaidjanul si-a recastigat independenta in 1991. |
| |
| In prezent, Azerbaidjanul are un conflict militar cu Armenia, care a ocupat 20% din teritoriul Azerbaidjanului (Karabahul) si in urma caruia aproape 800.000 persoane au fost obligate sa se refugieze, traind pana in prezent fara locuinta. |
| |
| Nagorno-Karabah |
| |
| Provincia Autonoma Karabahul de Munte este o provincie din Republica Azerbaidjan. Provincia Karabahul de Munte a fost infiintata de catre liderii sovietici in 1923, distincta de partile muntoase armenofone ale provinciei azere istorice Karabah, unde minoritatea armeana reprezenta elementul majoritar. |
| |
| Conflictul armeano-azer a fost primul razboi etnic din spatiul ex-URSS. Incepand cu finele anului 1987, reprezentantii Republicii Sovietice Socialiste Armene au declarat revendicari teritoriale impotriva unei alte republici aliate care facea parte tot din URSS -Azerbaidjan. Era vorba mai precis de o enclava ? Provincia Autonoma Karabahul de Munte (PAKM). La 19 februarie 1988 minoritatea armeana a inceput manifestarile in favoarea alipirii autonomiei la Armenia, iar in 1989 Sovietul Suprem al Armeniei a adoptat o lege de anexare a acesteia. Imediat dupa pregatirea politica a urmat faza violenta a acestui proces: deportarea minoritatii azere si confruntarea nationala (februarie 1988). In decursul conflictului, Moscova ? administratia lui M. Gorbaciov si apoi Federatia Rusa au incurajat miscarea nationala din Armenia, ceea ce a grabit esecul primului presedinte azer Ayaz Mutallibov (1991-1992) si a aparatului sau filo-rus. |
| |
| Pana in 1992 Armenia a reusit sa faca o epurare etnica in cadrul autonomiei si sa ocupe teritoriile dintre ei si Karabahul de Sus. Dupa o scurta pauza, favorabila pentru armata azera, sprijinul rusesc s-a simtit mai ales in 1993, cand situatia de pe front s-a schimbat brusc in favoarea Armeniei ? cu implicarea directa a armatei ruse, aceasta a ocupat 20% din teritoriul azer (14 176 km2). Adica PAKM insusi - 4400 km? si 7 raioane (judete) administrative din jurul autonomiei ? Lacin, Kalbadjar, Fuzuli, Agdam, Djabrayil, Qubadli, Zanghilan. Din cauza razboiului, Azerbaidjanul a pierdut 20 000 oameni - militari si civili, ca urmare a acestui fapt, circa 1 milion de refugiati din Nagorno Karabah si celelalte regiuni ocupate traiesc in conditii extrem de grele. |
| |
| Problema integritatii teritoriale, care s-a nascut odata cu statul azer independent, l-a obligat pe acesta sa intretina relatii intense cu organizatiile internationale, mai ales cu ONU si OSCE. Cu toate ca ONU a aratat un anumit interes fata de conflict (Consiliul Securitatii a adoptat patru rezolutii ? 822, 853, 873, 884 ? cerand retragerea armatei armene din teritoriile ocupate), de problema respectiva s-a ocupat o alta institutie ? OSCE, prin grupul sau special de la Minsk. In cadrul acesteia, Azerbaidjanul a colaborat cu statele europene, printre care si Romania. In timpul intalnirii la varf din Lisabona din decembrie 1996 pentru rezolvarea problemei armeano-azere s-a afirmat trei principii: |
| 1:Integritatea teritoriala a celor doua parti combatante |
| 2:Autonomie pentru enclava Karabah-ului de Sus |
| 3:Garantia securitatii autonomiei |
| Documentul a fost adoptat de cele 53 de state membre, in afara Armeniei, ceea ce a avut drept consecinta izolarea sa politica. In ianuarie 2005 Consiliul Europei a fost a doua organizatie dupa Organizatia Conferintei Islamice care a recunoscut Armenia ca un stat ocupant. |
|
