| In perioada preistorica, mai multe triburi au locuit pe teritoriul Armeniei moderne. |
| |
| La jumatatea secolului I i.e.n. Armenia a devenit pentru scurta durata un imperiu regional cu o cultura bogata, de orientare elenistica si care se intindea de la Marea Neagra la Marea Caspica si de la Caucazul Mare la Marea Mediterana. Se intampla in timpul domniei lui Tigranes cel Mare ce se intitula "rege al regilor" profitand de o slabire temporara a Regatului Partilor pe care il infrange. Este la randul sau infrant de Roma, al carei rege clientelar va deveni, impreuna cu urmasii sai Artasizi. |
| |
| Situatia geografica strategica a Armeniei la rascruce de drumuri comerciale si continente a indemnat la invazia teritoriului sau de catre diferite imperii: Asiria, persi, Macedonia, romani, iar mai tarziu de catre arabi, turci si mongoli. |
| |
| In anul 301 d.Hr., Armenia a devenit primul stat care a adoptat Crestinismul ca religia sa de stat, douasprezece ani inainte de acordarea tolerantei crestinilor Imperiului Roman de catre Galerius, si 30-40 de ani inainte de botezul lui Constantin. Pe teritoriul Armeniei existau diverse comunitati pagane pana la sosirea Crestinismului, insa ei au acceptat Crestinismul dupa un flux de misionari. |
| |
| Dupa ce Armenia a fost ocupata de catre mai multe dinastii straine (iraniene, romane, arabe, mongole, etc), Armenia a fost grav slabita. In secolul al 16-lea, Imperiul Otoman si Persia Safavida si-au impartit teritoriul Armeniei. Luptele dintre acesti beligeranti au dus si la scaderea numerica a populatiei bastinase armene al carei loc a fost treptat luat de diverse populatii de religie islamica. |
| |
| In 1813 si 1828, Armenia moderna (care consta din regiunele Erivan si Karabakh din Persia) a fost temporar incoroporata in Imperiul Rus. Dupa scurta sa existenta ca o republica independenta dupa Revolutia rusa, Armenia a fost anexata de catre URSS. Intre 1922 si 1936 ea a existat ca Repulbica Sovietica Socialista Federala Transcaucaziana (impreuna cu Georgia si Azerbaidjan), si din 1936 pana in 1991 ca RSS Armeana. |
| |
| In ultimii ani ai Imperiului Otoman (1915-1922), un numar mare de armeni din Anatolia au murit in Genocidul armean. Multi au fost fortati sa isi paraseasca casele si sa porneasca intr-un "mars al mortii" prin deserturile Siriei fara hrana, fiind escortati de soldati turci care au "inchis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Altii au fost omorati in propriile case sau inecati in Eufrat si Marea Neagra. Guvernul turc refuza si astazi sa recunoasca clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate ca insasi termenul de genocid a fost introdus de Polonezul de origine ebraica Raphael Lemkin plecand de la masacrele comise impotriva Asirienilor si Armenilor in prima jumatate a secolului XX. Autoritatile turce continua negarea deceselor si investesc milioane de dolari anual pentru a sustine aceasta istorie alternativa, declarand ca decesele au fost provocate de razboiul civil impreuna cu bolile si foametea, ambele parti suferind pierderi de vieti. Numarul de armeni omorati este estimat la circa 1 500 000, iar aceste evenimente sunt comemorate anual pe 24 aprilie. Armenii impreuna cu mai multe alte tari cer recunoasterea oficiala a evenimentelor drept genocid, dar exista deasemenea numeroase tari aflate sub presiunea directa a Turciei pentru a nu caracteriza masacrul armean ca genocid. |
| |
| Armenia a fost antrenata intr-un conflict prelungit cu Azerbaidjanul pentru regiunea Nagorno-Karabah, o regiune cu populatie majoritar armeana si apartinind teritoriului Armeniei Mari pe care, Stalin a transformat-o intr-o enclava si a anexat-o Azerbaidjanului sovietic in speranta ca va obtine sprijinul Turciei Kemaliste si al populatiei islamice in construirea socialismului in lume. Conflictul militar dintre Armenia si Azerbaidjan a inceput in 1988, iar luptele au luat amploare dupa ce ambele tari si-au declarat independenta de Uniunea Sovietica in 1991. Pana in mai 1994, cand a intrat in vigoare un armistitiu, fortele armene au ocupat nu doar Nagorno-Karabah, ci si o centura de securitate formata din teritoriile inconjuratoare, ale Azerbaidjanului propriu-zis. Economiile ambelor tari au avut de suferit in absenta unei solutii pasnice. |
| |
| Evenimente recente |
| Pe 19 februarie 2008 au avut loc alegeri prezidentiale. |
| O serie de evenimente au tulburat aceasta perioada. Numeroase si ample proteste in masa, organizate de suporterii fostului presedinte Levon Ter-Petrossian (16 octombrie 1991 - 3 februarie 1998) au militat impotriva unor presupuse fraude electorale. Procesele continua mai multe zile la rand, soldandu-se cu interventia fortelor de ordine. Pe 2 martie 2008, presedintele actual, Robert Kocharyan declara stare de necesitate. Manifestantii sunt alungati cu forta. Pe 4 martie Ter-Petrossian a fost arestat. |
| |
|
