| Primii locuitori ai ariei au fost poporul Hoisan. Majoritatea acestei populatii a fost inlocuita de catre triburi Bantu in perioada migratiilor Bantu. In 1483, Portugalia a creat baze langa Raul Congo, zona in care existau statele Kongo, Ndongo si Lunda. Statul Kongo se intindea din Gabon la nord pana la Raul Kwanza la sud. In 1575, Portugalia a creat o colonie la Luanda pentru a profita de comertul cu sclavi. Portughezii au inceput sa controleze coasta teritoriului pe parcursul secolului XVI printr-o serie de tratate si razboaie. Ei au format colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda in perioada 1641-48. |
| |
| In 1648 Portugalia a recucerit Luanda si a initiat o campanie militara pentru cucerirea statelor Kongo si Ndongo, campanie care s-a sfarsit cu victoria Portugaliei in anul 1671. Portugalia nu a preluat contolul administrativ al teritoriilor pe deplin pana la inceputul secolului XX. In 1951 colonia a fost reorganizata ca o provincie a Portugaliei, numita si Africa occidentala portugheza. Cand Portugalia a refuzat sa initieze un proces de decolonizare, trei miscari pentru independenta au aparut: |
| |
| - Miscarea Populara pentru Eliberarea Angolei (Movimento Popular de Libertação de Angola MPLA), cu o baza in Kimbundu si intelectualitatea din Luanda si cu legaturi cu partide comuniste din Portugalia si Blocul de est; |
| |
| - Frontul National pentru Eliberarea Angolei (Frente Nacional de Libertação de Angola, FNLA), care a detinut o baza etnica in regiunea Bakongo la nord, avand legaturi cu Statele Unite ale Americii si regimul Mobutu in Zair; |
| |
| - Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a Angolei (União Nacional para a Independência Total de Angola, UNITA), condusa de catre Jonas Savimbi cu o baza etnica si regionala in regiunea Ovimbundu din centrul tarii. |
| |
| Dupa o insurectie anticoloniala de 14 ani si eliminarea regimului fascist din Portugalia de catre o lovitura militara, partidele nationaliste ale Angolei au inceput in ianuarie 1975 negocierile cu Portugalia pentru obtinerea independentei Angolei. Independenta urma sa fie declarata in noiembrie a acelui an. Aproape imediat, un razboi civil a izbucnit intre MPLA, UNITA si FNLA, fiecare grupare fiind sustinuta de catre grupari de peste hotare. Africa de Sud a sustinut UNITA si a invadat Angola in august 1975 pentru a-si asigura neinterferanta guvernului Angolei in Namibia, teritoriu aflat in acel moment sub controlul Africii de Sud. |
| |
| Forte cubaneze au venit sa sustina gruparea MPLA in octombrie 1975, reusind sa apere capitala, Luandasi sa respinga fortele Africii de Sud. MPLA s-a declarat guvernul de facto al tarii cand independenta a fost declarata in noiembrie, cu Agostinho Neto ca primul presedinte al tarii. |
| |
| In 1976, FNLA a fost invinsa de catre o combinatie a fortelor gruparii MPLA si soldati cubanezi, lasand doar MPLA marxista si UNITA (sustinuta de catre SUA si Africa de Sud) sa se lupte pentru putere. |
| |
| Conflictul a continuat, intensificat de catre situatia geopolitica a Razboiului rece si de abilitatea ambelor partide de a accesa resursele naturale a Angolei. MPLA utiliza veniturile petrolierelor si UNITA accesa diamantele tarii care erau vandute ilegal peste hotare. (LeBillon, 1999). |
| |
| In 1991, factiunile au consimtit sa transforme Angola intr-un stat multipartit, insa dupa ce presedintele José Eduardo dos Santos de la MPLA a castigat alegerile supravegeata de catre ONU, UNITA a refuzat sa accepte rezultatul alegerilor, declarand ca aceastea au fost fraudate. La scurt timp lupta dintre cele doua grupari a reinceput. |
| |
| In 1994, un acord (protocolul Lusaka) negociat intre puterea din Luanda si UNITA a asigurat integrarea membrilor factiunii rebele in noul guvern. Un guvern pentru uniunea nationala a fost instalat in 1997, insa in 1998 luptele au reinceput, cauzand sute de mii de refugiati interni. |
| |
| Pe data de 22 februarie 2002, Jonas Savimbi, liderul gruparii UNITA, a fost omorat si cele doua factii au consimtit la oprirea ostilitatilor. UNITA a fost fortata sa renunte la aripa sa militara si sa accepte rolul de principal partid de opozitie. Cu toate ca situatia politica a tarii continua sa se normalizeze, presedintele dos Santos inca nu a permis introducerea unui sistem democratic. Printre problemele principale ale tarii sunt criza umanitara care a fost cauzata de razboi, abundenta campurilor minate si actiunile gruparii care se lupta pentru independenta provinciei Cabinda (Frente para a Libertação do Enclave de Cabinda). |
| |
| Angola, ca si multe tari din Sub-Sahara, este afectata de numeroase boli infectioase. In aprilie 2005, Angola a fost afectata de infectia virusului Marburg, una din cele mai devastatoare epidemii din istoria statului cu 237 de morti in 261 de cazuri, afectand 7 din cele 18 provinceii pe 10 aprilie, 2005. |
| |
|
