| Radacinile statului sarbesc se regasesc in prima jumatate a secolului al IX-lea. Regatul Serbiei a fost fondat in secolul al XI-lea, iar in secolul al XIII-lea a devenit in cele din urma Imperiul Sarb. Dupa 1918, Serbia a fost unul dintre membrii fondatori ai Iugoslaviei in diferitele sale forme (Regatul Iugoslaviei, Republica Socialista Federativa Iugoslavia si Republica Federala Iugoslavia). |
| |
| Serbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere intre imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Serbii, in mai multe epoci ale istoriei europene : intre partea vestica si cea estica a Imperiului Roman; intre Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar si cel Bizantin; si intre Imperiul Otoman si Imperiul Austriac (mai tarziu Austro-Ungar). Drept rezultat, in timp ce nordul Serbiei poate fi numit „centru-european”, sudul apartine mai degraba Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influentat reciproc, asa ca o separare intre nord si sud este mai degraba artificiala. |
| |
| Influenta Imperiului Bizantin asupra Serbiei a fost poate cea mai importanta. Sarbii sunt crestini ortodocsi, avand o Biserica nationala - Biserica Ortodoxa Sarba. Folosesc atat alfabetul chirilic, cat si cel latin, datorita influentelor atat estice, cat si vestice. Manastirile din Serbia, construite in special in Evul Mediu, sunt poate cea mai buna dovada a influentei bizantine si ortodoxe, dar si a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Serbiei au avut o origine straina, incluzandu-le pe Hélène d'Anjou (verisoara a lui Carol I al Siciliei), Anna Dondolo (fiica dogelui Venetiei, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei, si Simonida a Bizantului. |
| |
|
|
