| Cuba este un stat comunist, sau o republica parlamentara condusa de un partid comunist care detine monopolul puterii politice. (Toate partidele de opozitie sunt considerate ilegale de constitutia cubaneza care afirma ca "Partidul Comunist Cubanez ... este forta suprema calauzitoare a societatii si a statului"). Fidel Castro a fost seful statului si sef al guvernului din 1959 pana in 2008, la inceput ca prim-ministru si dupa desfiintarea acestei functii in 1976, ca presedinte al Consiliului de Stat si de Ministri. Este de asemenea membru al Adunarii Nationale a Puterii Populare din partea municipalitatii orasului Santiago de Cuba din 1976, Prim Secretar al Partidului Comunist Cubanez si comandant suprem al fortelor armate. Din motive de sanatate, in august 2006 Fidel Castro a transferat toate prerogativele sale fratelui sau, Raúl Castro, care in februarie 2008 este numit presedinte al Cubei. |
| |
| Parlamentul unicameral cubanez este Asamblea Nacional del Poder Popular (Adunarea Nationala a Puterii Populare). Cei 609 membri sunt alesi pentru un mandat de cinci ani si nu exista opozitie. Candidatii, care pot fi sau nu pot fi membri ai Partidului Comunist, sunt nominalizati de organizatiile politice si sociale proguvernamentale. Partidul Comunist Cubanez este recunoscut ca singurul partid politic legal, dar ii este interzis prin lege sa nominalizeze candidati. Totusi, nici un oponent al guvernului nu a mai fost ales in parlament de la victoria revolutiei. |
| |
| In 2001 Oswaldo Payá Sardiñas si membrii Proiectului Varela au incercat sa faca un plebiscit folosind prevederile Constitutiei Cubaneze care permite initiativa cetateneasca. Daca ar fi fost acceptata de guvern si aprobata de votul popular, amendamentele ar fi stabilit noi libertati precum cele de asociere, a cuvantului, a presei, ca si libertatea de a incepe o afacere privata. Petitia a fost pana la urma respinsa de Adunarea Nationala, iar masurile luate ulterior au dus la intemnitarea a 75 de prizonieri politici cu condamnari de pana la 28 de ani pentru invinuiri de colaborare si primire de fonduri de la guvernul SUA. |
| |
| In ciuda faptului ca i-a fost interzis accesul la imprumuturile de la FMI si Banca Mondiala, deoarece Cuba este in zona debitorilor Clubului de la Paris cu sute de milioane de dolari, economia tarii nu s-a prabusit, desi venitul pe cap de locuitor este inca mai mic decat era in 1989 (dar in cresere lenta). Economia cubaneza are ca ramuri importante agricultura (tutun, zahar, citrice), mineritul (nichel) si turismul. |
| |
| In 1996, administratia Clinton a emis Legea Helms-Burton. Aceasta lege stabileste, printre altele, ca orice companie straina care "face in mod constient operatiuni comerciale in Cuba cu proprietati ale cetatenilor SUA confiscate fara compensatie" va intra in litigiu cu statul american, iar conducatorilor respectivelor companii li se va interzice accesul in Statele Unite. Sanctiuni pot fi aplicate companiilor din afara SUA, care fac comert cu Cuba. Aceasta legislatie a fost aplicata dupa doborarea a doua avioane civile de catre armata cubaneza. Aceasta legislatie extrateritoriala este considerata foarte controversata, iar emargoul SUA a fost condamnata pentru a 13-a oara in cadrul Adunarii Generale a ONU din 2004 de 179 de state. Mai mult, membri ai Congresului SUA din amandoua partidele au criticat in mod deschis cresterea cheltuielilor pentru intarirea embargoului. |
| |
| Cei mai importanti parteneri comerciali ai Cubei sunt: Spania, Canada, Franta, Italia, Anglia si Japonia. Embargoul SUA impotriva Cubei se aplica tuturor bunurilor, cu exceptia produselor medicale si a marfurilor agricole, care sunt autorizate de lege. Companiile agricole americane sunt libere sa exporte in Cuba, cu conditia platii in avans in bani gheata. Calatoriile cetatenilor americani sunt in mare parte interzise prin lege. Totusi, unii cetateni americani viziteaza in mod ilegal Cuba, calatorind prin Mexic, Canada sau Bahamas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari daca sunt pusi sub acuzare. Insa, autoritatile americane nu sunt foarte stricte cu turistii obisnuiti care nu sunt implicati in activitati criminale. |
| |
| Economia Cubei este una a proprietatii de stat, cu cateva mici intreprinderi private. Turismul a devenit principala sursa de venituri, iar intre 1993 si 2004, dolarul SUA devenise moneda oficiala (economia folosea un sistem cu doua valute). |
| |
| Economia Cubaneza a fost greu lovita de colapsul Uniunii Sovietice si al CAER-ului, cu statele caruia facea comert in principal. Printre roblemele mai recente se numara pretul ridicat al titeiului, recesiunea pietelor principalelor sale produse de export, zaharul si nichelul, distrugerile provocate de uragane, (uraganul Charley a facut pagube de aproximativ 1 miliard de dolari), recesiunea in turism si conditiile nesigure din economia mondiala. La sfarsitul lui 2003 si inceputul lui 2004, atat turismul cat si pretul nichelului au avut cresteri. Un factor important al restabilirii economiei cubaneze sunt banii expediati de americanii de origine cubaneza, (care reprezinta aproximativ 3% din economia tarii, dupa unele estimari). Cuba face comert cu aproape toate tarile lumii, inclusiv cu SUA. Totusi, Cuba datoreaza miliarde de dolari tarilor Clubului de la Paris precum Franta, Japonia si Germania. |
| |
| Cuba remarcata pentru initiativa nationala de practicare a agriculturii organice pentru a hrani populatia amenintata de foamete. Dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Cuba a pierdut peste 70% din importurile chimicalelor necesare agriculturii, peste 50% dintre importurile alimentare si cea mai mare parte a importurilor de petrol. Sectorul agricol, bazat pe un model puternic mecanizat si chimizat a fost imediat distrus. Prin restructurarea industriilor agricole, prin eforturi stiintifice pentru gasirea de solutii organice, Cuba a reusit rapid sa converteasca cu succes toata agricultura la productia organica. In ziua de azi, numai gricultura organica este permisa de lege. |
| |
| Peisajul religios al Cubei este marcat puternic de sincretismele de diferite tipuri. In era postrevolutionara, religia a fost descurajata, iar din 1962 pana in 1992, Cuba a fost in mod oficial un stat ateu. Dupa aceasta data, prin amendarea constitutiei, Cuba a devenit formal un stat secular. Desi vizita Papei Ioan Paul al II-lea a revigorat catolicismul oficial, cabanezii sunt de mai multe confesiuni, de la catolicismul popular la peste 50 de versiuni ale protestantismului sau la spiritism sau credinte originare din Africa. Cele mai importante curente necrestine sunt Regla de Ocha (cunoscuta si ca Santería), care deriva din credinta Yoruba, Regla de Palo Monte, care deriva din credinte locale Congoleze, si Sociedad Secreta Abakuá, care deriva din credintele societatilor secrete masculine din regiunea Calabar, din sud-estul Nigeriei. Alte credinte sunt francmasoneria si bisericile Penticostale. |
| |
| Se crede ca Santeria si catolicismul popular sunt cele mai larg raspandite religii in Cuba, desi nu este neobisnuit ca indivizii sa aiba mai multe credinte in acelasi timp si sa fie mebri al Partidului Comunist in acelasi timp. De asemenea credinta penticostala se dezvolta rapid. |
| |
| Cuba avea odata o comunitate evreiasca mica dar activa, insa actualmente, in Havana mai sunt una sau doua sinagogi in functiune. |
| |
| In Cuba, ziua de 6 ianuarie este ziua "Dia de los Reyes Magos", ("Ziua celor trei magi") si comemoreaza ziua cand in care cei trei magi au venit sa se inchine lui Iisus, dupa cum este scris in Evanghelii. Ca in cele mai multe tari latino-americanee si in Spania, aceasta zi este sarbatorita impreuna sau in locul Craciunului. |
| |
| Alte sarbatori religioase importante sunt cele ale "Virgen de la Caridad del Cobre" (Fecioarei din Cobre, sfantul patron al Cubei, sincretizat cu Ochún al Santeriei) din 8 septembrie si san Lázaro (Lazar) (sincretizat cu Babalu Ayé), pe 17 decembrie. |
| |
|
|
